MOSSAD-ul este unul dintre cele mai faimoase servicii secrete (de Informaţii sau spionaj) din lume. Exegeţii îl consideră ca pe un nou venit în spionajul modern în care, rapid, a urcat în ierarhia calităţii până la nivelul de vârf, reprezentat de serviciile american (CIA), sovietic (KGB), francez (SDECE) îşi britanic (MI5), acolo unde n-a mai ajuns decât “Serviciul Secret Chinez” (”Direcţia pentru probleme sociale” plus “Direcţia de informaţii militare”, si cunoscute în bloc sub denumirea occidentală de cod – Fenixul Roşu). Evreilor le place să considere că originile MOSSAD-ului se află în timpul exodului lor din Egipt, acum 3.300 de ani. Moise, spune Tora, a ales câte un tânăr din cele 12 triburi şi i-a trimis în Ţara Făgăduinţei (Canaan – Palestina – Israel) să afle ce bogăţii sunt acolo, ce forţe de apărare au filistenii, cum s-ar putea pătrunde în oraşele fortificate. Printre strămoşii biblici ai agenţilor MOSSAD se afla şi frumoasa Judith care a pătruns în tabăra şi cortul generalului asirian Holofern, căruia i-a tăiat capul cu propria-i sabie (poate prin anii 350 î.e.n.).
Dincolo de mitologie, la originea MOSSAD-ului se află “Sherut Yediot” -Serviciul de informaţii al Agenţiei evreieşti din Palestina (1929-1940), transformat în 1940 în Sherut ha Yediot ha-Artzit – Serviciul naţional de informaţii, pe scurt SHAI, însărcinat cu interogarea evreilor care, din toata lumea veneau în Palestina. SHAI a obţinut succese însemnate infiltrând oameni în serviciile Administraţiei britanice a Palestinei, vârful său de activitate fiind considerat depistarea în 1948 a unei mari tranzacţii de arme între Cehoslovacia si Siria si, mai ales, capturarea vasului care transporta acele arme, ceea ce a dublat forţa de foc a evreilor în primul lor război cu arabii.
După naşterea statului Israel, în anii 1949-1952, primul ministru David Ben Gurion a creat sistemul actual al serviciilor secrete israeliene, pornind de la principiile supravieţuirii statului evreu într-un mediu arab ostil, combaterii unei intense activităţi interne de destabilizare, antistatale si antisociale, desfăşurată de palestinieni pe teritoriile controlate de Israel, urmăririi si pedepsirii criminalilor nazişti vinovaţi de holocaust si teroriştilor arabi, oriunde s-ar fi aflat ei pe glob, obţinerii unor înalte tehnologii militare puse sub embargo pentru statul evreu, cunoaşterii opiniilor guvernamentale si publice faţă de cauza poporului evreu atât în ţările duşmane cât şi în cele aliate, mai ales în S.U.A., şi sprijinirii comunităţilor evreieşti din Diaspora. Aşa s-au născut SHABACK – “Serviciul de securitate internă”, AMAN – “Serviciul de informaţii militare”, “Departamentul de cercetare şi documentare” al Ministerului de Externe, “Departamentul de Investigaţii” al Poliţiei israeliene şi, mai ales, “Institutul pentru operaţii speciale si culegere de informaţii” (ha-Mossad le-Modiin ule-Tafkidim Meyuhadim), pe scurt MOSSAD.
În ordinea de zi care anunţa crearea noii agenţii guvernamentale scria, între altele: “Pentru statul nostru, care de la înfiinţare a fost înconjurat de duşmani, serviciile secrete reprezintă prima linie de apărare. Deoarece suntem situaţi în inima Orientului Apropiat, unde schimbările violente şi instabilitatea sunt specifice, trebuie să învăţăm foarte bine cum aflam ce se întâmplă în jurul nostru”.
Până la a deveni, poate cel mai bun serviciu secret din lume, MOSSAD-ul a parcurs un drum dificil pe care jaloanele s-au numit: pregătire, studiu, analiză şi reanalizare, din nou pregătire şi în fine verificare înainte de executarea oricărei operaţii.Dintre toate serviciile secrete din lume, MOSSAD-ul este singurul care se consideră şi se autodefineşte ca “Institut”, adică un centru academic de spionaj care sub deviza “câştigă războiul prin cunoaştere şi isteţime!” oferă specialiştilor săi cea mai aspră dar si cea mai performantă scoală de pregătire.
Candidaţii la statutul de ofiţer MOSSAD sunt recrutaţi întotdeauna dintre cei care, în serviciul militar regulat au avut rezultate foarte bune. Apoi ei sunt supuşi la repetate teste medicale, fizice şi psihice, inclusiv la interogatoriul cu detectorul de minciuni. In faza următoare sunt puşi să completeze chestionare extrem de complexe si dau examene de limbi străine, pe care trebuie să le vorbească perfect. Dacă pică la un singur test din toate acestea sunt eliminaţi automat, în clipa admiterii în “Academie” primesc un nume conspirativ si o nouă identitate, pe care sunt obligaţi să si-o însuşească si s-o utilizeze curent. La MIDRASHA (Academia MOSSAD-ului) cursanţii locuiesc ca într-o staţiune si sunt trataţi ca nişte turişti care stau la hotel.Academia nu foloseşte Drofesori ci specialiştii cei mai buni ai MOSSAD-ului. La fiecare trei luni studenţii sunt testaţi cu detectorul de minciuni refuzul de a se supune la un (test îi dă conducătorului de curs dreptul (teoretic) de a-l împuşca pe rebel. Dintre materiile teoretice care se studiază la MOSSAD, cea mai importantă, dar si cea mai dificilă este NAKA- sistemul descrierea rapoartelor în MOSSAD, In care pentru fiecare subiect nu se admite decât o singură propoziţie, mesajul cu mai multe teme urmând a fi divizat în mai multe mesaje standard purtând numere de cod diferite. NAKA este extrem de important deoarece principala activitate şi misiune a MOSSAD-ului constă în culegerea de date, în transmiterea, interpretarea si valorificarea acestora.
Pregătirea militară a agenţilor include cunoaşterea tuturor tipurilor de arme şi armate, a structurilor militare ale ţărilor vecine Israelului, a politicii, religiei şi a organizării lor sociale, în afară de NAKA si pregătirea militară, cadeţii MOSSAD-ului mai studiază contrainformaţiile si acoperirea. La lecţiile practice ei învaţă cum să se comporte în societate, la masă, într-un salon oficial sau în cel mai select restaurant de pe glob, să recunoască vinurile bune etc. Din a doua lună petrecută în Academie, cadeţii primesc arme. Ofiţerii din MOSSAD au în dotare pistoale Beretta, arma ideală prin dimensiuni şi calitate. Antrenamentele de trageri se efectuează într-o sală de tir amenajată ca si cum ar fi un coridor de hotel unde uşile se pot deschide oricând pentru a lăsa să apară profilul unui posibil duşman care trebuie anihilat.La capătul unui an si jumătate cei care absolvă aceste cursuri devin un fel de ucenici si nu agenţi plini (katsa). Ei mai au de parcurs un nou ciclu de studii practice la Cartierul General al MOSSAD-ului, trecând pe rând prin fiecare departament si învăţând să opereze pe computer în bazele de date ale serviciilor secrete. După încă sase luni, tinerii agenţi sunt repartizaţi în secţiile MOSSAD-ului, începând munca propriu-zisă.
marți, 27 iulie 2010
duminică, 25 iulie 2010
Misterul proportiei divine
Se presupune ca egiptenii au folosit-o in construirea maretelor piramide. De asemenea, arhitectura Atenei antice s-ar fi bizuit pe ea. Simbolistul fictional Robert Langdon a incercat sa ii descifreze misterele in romanul “Codul lui Da Vinci”. Este vorba despre “ratia de aur” (1,61803), o proportie teoretizata ca fiind cea mai placuta estetic, precum si radacina multor mistere seculare.
Acum, un inginer al Universitatii Duke, din SUA, a descoperit ca proportia de aur ar putea fi un liant de unificare a vazului, conceptiei si miscarii sub o lege unica a asamblarii naturale. Propriu-zis, proportia divina descrie un dreptunghi a carui lungime este egala cu o data si jumatate latimea lui. Multi artisti si arhitecti si-au creat operele in jurul acestei proprotii. De exemplu, Partenonul din Atena si "Mona Lisa" lui da Vinci sunt adeasea oferite ca exemple de intrebuintare a ratiei.
Adrian Bejan, profesor de inginerie mecanica in cadrul Scolii Ingineresti Pratt din cadrul Universitatii Duke, crede ca a inteles motivul omniprezentei proportiei divine: anume acela ca ochii analizeaza cel mai rapid o imagine atunci cand ea este structurata dupa acest principiu. "Este bine cunoscut faptul ca ochii primesc mai eficient informatia atunci cand scaneaza de la un capat la celalalt, pe orizontala, si nu pe verticala", sustine Bejan.
Tot profesorul crede ca lumea - fie ca este vorba despre un om care priveste un tablou sau de o gazela aflata in camp deschis si scrutand orizontul - este fundamental orientata pe orizonatala. Pentru gazela, pericolul vine mai ales dimprejur, pe nivelul ei, nu de sus sau de dedesubt, asa incat simtul sau oftalmic a evoluat specializat pe vederea panoramica. Pe masura ce vazul s-a dezvoltat, animalele au devenit mai iscusite, observand mai bine si miscandu-se mai repede si mai sigur.
Pentru Bejan, vazul si cognitia au evoluat impreuna si coincid, ca natura, cu locomotia. Eficienta crescuta a fluxului de informatie din mediul inconjurator prin ochi spre creier corespunde transmiterii acestei informatii prin arhitectura ramificata a nervilor si a creierului. "Este unicitatea vazului, a cognitiei si a locomotiei cea care defineste natura miscarii tuturor animalelor de pe Pamant. Fenomenul proportiei divine contribuie la aceasta prin intelegerea ideii ca tiparul si diversitatea coexista ca trasaturi integrale si necesare pentru arhitectura evolutionista a naturii", spune cercetatorul.
Acum, un inginer al Universitatii Duke, din SUA, a descoperit ca proportia de aur ar putea fi un liant de unificare a vazului, conceptiei si miscarii sub o lege unica a asamblarii naturale. Propriu-zis, proportia divina descrie un dreptunghi a carui lungime este egala cu o data si jumatate latimea lui. Multi artisti si arhitecti si-au creat operele in jurul acestei proprotii. De exemplu, Partenonul din Atena si "Mona Lisa" lui da Vinci sunt adeasea oferite ca exemple de intrebuintare a ratiei.
Adrian Bejan, profesor de inginerie mecanica in cadrul Scolii Ingineresti Pratt din cadrul Universitatii Duke, crede ca a inteles motivul omniprezentei proportiei divine: anume acela ca ochii analizeaza cel mai rapid o imagine atunci cand ea este structurata dupa acest principiu. "Este bine cunoscut faptul ca ochii primesc mai eficient informatia atunci cand scaneaza de la un capat la celalalt, pe orizontala, si nu pe verticala", sustine Bejan.
Tot profesorul crede ca lumea - fie ca este vorba despre un om care priveste un tablou sau de o gazela aflata in camp deschis si scrutand orizontul - este fundamental orientata pe orizonatala. Pentru gazela, pericolul vine mai ales dimprejur, pe nivelul ei, nu de sus sau de dedesubt, asa incat simtul sau oftalmic a evoluat specializat pe vederea panoramica. Pe masura ce vazul s-a dezvoltat, animalele au devenit mai iscusite, observand mai bine si miscandu-se mai repede si mai sigur.
Pentru Bejan, vazul si cognitia au evoluat impreuna si coincid, ca natura, cu locomotia. Eficienta crescuta a fluxului de informatie din mediul inconjurator prin ochi spre creier corespunde transmiterii acestei informatii prin arhitectura ramificata a nervilor si a creierului. "Este unicitatea vazului, a cognitiei si a locomotiei cea care defineste natura miscarii tuturor animalelor de pe Pamant. Fenomenul proportiei divine contribuie la aceasta prin intelegerea ideii ca tiparul si diversitatea coexista ca trasaturi integrale si necesare pentru arhitectura evolutionista a naturii", spune cercetatorul.
luni, 19 iulie 2010
Apa va deveni un lux in urmatorii 15 ani !!!!!
Alaturi de incalzirea globala si epuizarea resurselor de petrol si gaze naturale, lipsa apei potabile va fi una dintre cele mai stringente probleme cu care se va confrunta omenirea
Apa va deveni un lux in urmatorii 15 ani !!!!!
Alaturi de incalzirea globala si epuizarea resurselor de petrol si gaze naturale, lipsa apei potabile va fi una dintre cele mai stringente probleme cu care se va confrunta omenirea in noul mileniu, au anuntat cercetatori din peste 50 de state ale lumii.
Denumit si “Secolul vitezei”, secolul XX poate fi caracterizat printr-o dezvoltare uimitoare a tehnologiei si a industriilor, depasirea spatiului terestru si o crestere semnificativa a populatiei la nivel mondial.
Reversul medaliei nu a intarziat insa sa apara. Daunele imense cauzate mediului au creat omenirii probleme grave care abia acum incep sa-si arate adevarata fata: incalzirea globala, topirea ghetarilor, subtierea stratului de ozon, si mai nou, epuizarea resurselor naturale de apa.
O noua amenintare
Odata cu triplarea populatiei la nivel mondial, consumul resurselor de apa a crescut de nu mai putin de 6 ori. In acelasi timp, se preconizeaza ca in urmatorii 15 ani, pamantul va avea cu 50% mai multi locuitori, fapt care, alaturi de urbanizarea si industrializarea accentuata a asezarilor umane va avea consecinte grave asupra mediului si asupra vietii, anunta organizatiile mondiale.
In prezent, risipa de apa a atins valori nemaintalnite.Una din cinci persoane nu are acces la apa potabila, insemnand 1,1 miliarde de oameni, doua din sase traiesc in conditii improprii de igiena, ceea ce s-ar traduce in 2,6 miliarde de oameni, iar 3 900 de copii mor in fiecare zi macinati de boli cauzate de apa infestata pe care o consuma. In acelasi timp, nu mai putin de 88% dintre maladiile intalnite in prezent sunt provocate de lipsa igienei si consumul apei poluate.
Viktor Danilov-Danilyan, profesor in cadrul Academiei de Stiinte din Rusia, care se ocupa in mod special de aceasta problema, considera ca este usor de prezis perioada in care criza apei va lovi intreg mapamondul.
Se estimeaza ca aceasta va lovi prima data Africa, Estul Mijlociu, Sudul si Sud Estul Asiei. Doua dintre cele mai populate tari, China si India, vor suferi, de asemenea, de lipsa apei, in ciuda rezervelor naturale de apa potabila pe care le detin in prezent.
Exista si tari care detin mari cantitati de apa: Brazilia, Rusia, Canada si Australia. Este foarte probabil ca in curand, acestea sa incheie acorduri cu tarile mai putin norocoase, in ideea de a imparti aceste rezerve.
Cresterea accelerata a populatiei impune majorarea consumului de apa, ceea ce are ca rezultat scaderea rezervelor pe zi ce trece. Criza se va declansa, cel mai probabil, in jurul anilor 2020 - 2025, aproximativ jumatate din populatia globului urmand sa fie grav afectata de aceasta. Poluarea rezervelor de apa si nenumaratele incalcari ale normelor ecologice nu fac decat sa intensifice reducerea rezervelor de apa de pe Pamant.
Neajunsurile tehnologiei
Agricultura este domeniul in care se foloseste cea mai mare cantitate de apa, peste 70% din consumul mondial. Consiliul Natiunilor Unite estimeaza ca peste numai cativa ani omenirea va avea nevoie de un volum de apa cu 17% mai mare decat rezervele existente in prezent pentru a hrani toata populatia globului.
Industriile se inscriu si ele in randul marilor consumatori. O termocentrala care genereaza o putere de un million de kilowati consuma un metru cub de apa anual, pe cand o centrala nucleara care genereaza aceeasi putere consuma 1,6 kilometri cubi de apa pe an. Pentru a obtine o tona de otel sunt necesari 20 metri cubi de apa, o tona de hartie necesita utilizarea a 200 metri cubi de apa, iar aproximativ 5000 de litri de apa sunt folositi pentru a obtine doar un kilogram de orez.
Tehnologia moderna pompeaza apa cu ajutorul unor sisteme care ajung sa polueze jumatate din rezerva de apa potabila, aproximativ sute de kilometri cubi de apa pierzandu-se in fiecare an.
Marul discordiei
Lipsa rezervelor de apa si preconizarea disparitiei unora dintre ele in anii urmatori au dus la accentuarea tensiunilor dintre anumite tari, ale caror teritorii sunt traversate de catre aceeasi sursa de apa. Mai mult de 260 bazine ale raurilor din intreaga lume sunt impartite de doua sau mai multe tari. In absenta unor intelegeri sau a unor institutii care sa controleze aceasta situatie, se nasc des dispute intre conducerile acestor tari, fiecare incercand sa-si impuna propria viziune asupra controlarii si exploatarii resurselor de apa.
Cele mai cunoscute conflicte sunt cele dintre Siria si Irak, din 1974, privind constructia unor hidrocentrale pe fluviul Eufrat ; procesul dintre Ungaria si fosta Cehoslovacie, din 1992, privind drepturile asupra apelor Dunarii, caz care a ajuns la Curtea Internationala de Justitie precum si tensiunile dintre Coreea de Nord si cea de Sud, sau cele dintre Egipt si Etiopia.
Salvarea resurselor de apa
Numeroase programe au fost demarate si implementate pentru a conserva si proteja resursele de apa disponibile. Pentru a reusi, anumite masuri vor fi impuse:
• garantarea dreptului la apa
• descentralizarea responsabilitatii in ceea ce priveste resursele
• dezvoltarea “know-how”- ului la nivel local
• cresterea si imbunatatirea fondurilor destinate proiectelor de protejare
• evaluarea si monitorizarea resurselor de apa
Mai devreme sau mai tarziu, oamenii vor invata sa pretuiasca apa. Foarte multi cercetatori sunt deja implicati in proiecte care urmaresc aducerea icebergurilor dinspre Antarctica catre Peninsula Arabica. Seicii arabi investesc dolarii obtinuti de pe urma petrolului in desalinizarea apei marii, care se obtine prin intermediul unei tehnologii foarte costistoare. Canada deja a inceput sa foloseasca ghetarii din Groenlanda pentru a obtine apa potabila, in timp ce China si-a indreptat atentia spre rezervele de gheata din Himalaya.
FACTS
• O familie americana foloseste, in medie, peste 150 de litri de apa zilnic. In acelasi timp, o familie din Africa foloseste numai 15 litri de apa pe zi.
• Numai 0,007% din totalul apei de pe Pamant poate fi utilizata de catre populatia globului ca apa potabila.
• Pretul pentru un metru cub de apa desalinizata este de peste 50 de centi americani. Israel, Statele Unite, Bermuda, Australia, Singapore, China, India si Pakistan sunt tarile care folosesc sisteme de desalinizare a apei oceanice.
• Folosirea ghetarilor pentru obtinerea apei potabile nu reprezinta o varianta de durata, multi dintre acestia urmand sa dispara in urmatorii 20 de ani datorita incalzirii globale.
• In India, fluviul Gange este singura sursa de apa potabila pentru mai mult de 500 de milioane de oameni.
Apa va deveni un lux in urmatorii 15 ani !!!!!
Alaturi de incalzirea globala si epuizarea resurselor de petrol si gaze naturale, lipsa apei potabile va fi una dintre cele mai stringente probleme cu care se va confrunta omenirea in noul mileniu, au anuntat cercetatori din peste 50 de state ale lumii.
Denumit si “Secolul vitezei”, secolul XX poate fi caracterizat printr-o dezvoltare uimitoare a tehnologiei si a industriilor, depasirea spatiului terestru si o crestere semnificativa a populatiei la nivel mondial.
Reversul medaliei nu a intarziat insa sa apara. Daunele imense cauzate mediului au creat omenirii probleme grave care abia acum incep sa-si arate adevarata fata: incalzirea globala, topirea ghetarilor, subtierea stratului de ozon, si mai nou, epuizarea resurselor naturale de apa.
O noua amenintare
Odata cu triplarea populatiei la nivel mondial, consumul resurselor de apa a crescut de nu mai putin de 6 ori. In acelasi timp, se preconizeaza ca in urmatorii 15 ani, pamantul va avea cu 50% mai multi locuitori, fapt care, alaturi de urbanizarea si industrializarea accentuata a asezarilor umane va avea consecinte grave asupra mediului si asupra vietii, anunta organizatiile mondiale.
In prezent, risipa de apa a atins valori nemaintalnite.Una din cinci persoane nu are acces la apa potabila, insemnand 1,1 miliarde de oameni, doua din sase traiesc in conditii improprii de igiena, ceea ce s-ar traduce in 2,6 miliarde de oameni, iar 3 900 de copii mor in fiecare zi macinati de boli cauzate de apa infestata pe care o consuma. In acelasi timp, nu mai putin de 88% dintre maladiile intalnite in prezent sunt provocate de lipsa igienei si consumul apei poluate.
Viktor Danilov-Danilyan, profesor in cadrul Academiei de Stiinte din Rusia, care se ocupa in mod special de aceasta problema, considera ca este usor de prezis perioada in care criza apei va lovi intreg mapamondul.
Se estimeaza ca aceasta va lovi prima data Africa, Estul Mijlociu, Sudul si Sud Estul Asiei. Doua dintre cele mai populate tari, China si India, vor suferi, de asemenea, de lipsa apei, in ciuda rezervelor naturale de apa potabila pe care le detin in prezent.
Exista si tari care detin mari cantitati de apa: Brazilia, Rusia, Canada si Australia. Este foarte probabil ca in curand, acestea sa incheie acorduri cu tarile mai putin norocoase, in ideea de a imparti aceste rezerve.
Cresterea accelerata a populatiei impune majorarea consumului de apa, ceea ce are ca rezultat scaderea rezervelor pe zi ce trece. Criza se va declansa, cel mai probabil, in jurul anilor 2020 - 2025, aproximativ jumatate din populatia globului urmand sa fie grav afectata de aceasta. Poluarea rezervelor de apa si nenumaratele incalcari ale normelor ecologice nu fac decat sa intensifice reducerea rezervelor de apa de pe Pamant.
Neajunsurile tehnologiei
Agricultura este domeniul in care se foloseste cea mai mare cantitate de apa, peste 70% din consumul mondial. Consiliul Natiunilor Unite estimeaza ca peste numai cativa ani omenirea va avea nevoie de un volum de apa cu 17% mai mare decat rezervele existente in prezent pentru a hrani toata populatia globului.
Industriile se inscriu si ele in randul marilor consumatori. O termocentrala care genereaza o putere de un million de kilowati consuma un metru cub de apa anual, pe cand o centrala nucleara care genereaza aceeasi putere consuma 1,6 kilometri cubi de apa pe an. Pentru a obtine o tona de otel sunt necesari 20 metri cubi de apa, o tona de hartie necesita utilizarea a 200 metri cubi de apa, iar aproximativ 5000 de litri de apa sunt folositi pentru a obtine doar un kilogram de orez.
Tehnologia moderna pompeaza apa cu ajutorul unor sisteme care ajung sa polueze jumatate din rezerva de apa potabila, aproximativ sute de kilometri cubi de apa pierzandu-se in fiecare an.
Marul discordiei
Lipsa rezervelor de apa si preconizarea disparitiei unora dintre ele in anii urmatori au dus la accentuarea tensiunilor dintre anumite tari, ale caror teritorii sunt traversate de catre aceeasi sursa de apa. Mai mult de 260 bazine ale raurilor din intreaga lume sunt impartite de doua sau mai multe tari. In absenta unor intelegeri sau a unor institutii care sa controleze aceasta situatie, se nasc des dispute intre conducerile acestor tari, fiecare incercand sa-si impuna propria viziune asupra controlarii si exploatarii resurselor de apa.
Cele mai cunoscute conflicte sunt cele dintre Siria si Irak, din 1974, privind constructia unor hidrocentrale pe fluviul Eufrat ; procesul dintre Ungaria si fosta Cehoslovacie, din 1992, privind drepturile asupra apelor Dunarii, caz care a ajuns la Curtea Internationala de Justitie precum si tensiunile dintre Coreea de Nord si cea de Sud, sau cele dintre Egipt si Etiopia.
Salvarea resurselor de apa
Numeroase programe au fost demarate si implementate pentru a conserva si proteja resursele de apa disponibile. Pentru a reusi, anumite masuri vor fi impuse:
• garantarea dreptului la apa
• descentralizarea responsabilitatii in ceea ce priveste resursele
• dezvoltarea “know-how”- ului la nivel local
• cresterea si imbunatatirea fondurilor destinate proiectelor de protejare
• evaluarea si monitorizarea resurselor de apa
Mai devreme sau mai tarziu, oamenii vor invata sa pretuiasca apa. Foarte multi cercetatori sunt deja implicati in proiecte care urmaresc aducerea icebergurilor dinspre Antarctica catre Peninsula Arabica. Seicii arabi investesc dolarii obtinuti de pe urma petrolului in desalinizarea apei marii, care se obtine prin intermediul unei tehnologii foarte costistoare. Canada deja a inceput sa foloseasca ghetarii din Groenlanda pentru a obtine apa potabila, in timp ce China si-a indreptat atentia spre rezervele de gheata din Himalaya.
FACTS
• O familie americana foloseste, in medie, peste 150 de litri de apa zilnic. In acelasi timp, o familie din Africa foloseste numai 15 litri de apa pe zi.
• Numai 0,007% din totalul apei de pe Pamant poate fi utilizata de catre populatia globului ca apa potabila.
• Pretul pentru un metru cub de apa desalinizata este de peste 50 de centi americani. Israel, Statele Unite, Bermuda, Australia, Singapore, China, India si Pakistan sunt tarile care folosesc sisteme de desalinizare a apei oceanice.
• Folosirea ghetarilor pentru obtinerea apei potabile nu reprezinta o varianta de durata, multi dintre acestia urmand sa dispara in urmatorii 20 de ani datorita incalzirii globale.
• In India, fluviul Gange este singura sursa de apa potabila pentru mai mult de 500 de milioane de oameni.
luni, 12 iulie 2010
Acesta este omul care a trait256 de ani.INCREDIBIL
Despre prima parte a vietii lui Li Ching-Yuen se stiu extrem de putine lucruri. Este cert ca s-a nascut in provincia Sinchuan si ca prima suta de ani si-a petrecut-o vanzand leacuri traditionale chinezesti. Intr-un interviu realizat in 1927, barbatul a sustinut ca dieta sa s-a bazat in mare parte pe orez si pe vin si ca, inainte de a implini 100 de ani a devenit protejatul nobilului Wu Pei-fu, cu scopul de a-i oferi acestuia secretul unei vieti indelungate. Ulterior, dupa decesul protectorului sau a continuat sa vanda produse de medicina tradionala.
„Pastreaza o inima linistita, stai asezat ca o testoasa, mergi sprinten ca un porumbel si dormi ca un caine”, a fost sfatul lui Li Ching-Yuen pentru cei care doresc sa atinga o viata indelungata.
Desi barbatul a pretins ca s-a nascut in 1736 si ca a trait 197 ani, decanul Universitatii Minkuo din 1930, Wu Ching-Chien, a sustinut ca a descoperit evidente ale faptului ca Li s-a nascut, de fapt, in 1677. De asemenea, in arhivele guvernului Chinei Imperiale exista documente care atesta faptul ca barbatul a fost felicitat oficial de catre autoritati atat pentru atingerea varstei de 150 de ani cat si pentru cea de 200 de ani. Este posibil insa ca o fiinta umana sa atinga o varsta atat de mare?
sâmbătă, 10 iulie 2010
Levitatia - stiinta sau magie?
In religiile orientale, o diferenta semnificativa intre zei si oameni era aceea ca primii posedau darul zborului. Probabil, dorinta omului de a se asemana cu cei pe care ii venereaza, a facut posibila aparitia in urma cu mii de ani a unui fenomen misterios - levitatia.
Aparent fara nicio explicatie, multi muritori au posedat, de-a lungul timpului, tehnicile artei unice a levitatiei. Brahmani, yoghini, pustnici, magicieni si fakiri si-au impresionat audienta cu abilitatile lor, infruntand gravitatia si incalcand multe reguli ale fizicii.
Leaganul artei levitatiei
Vedele indiene reprezinta un veritabil manual de levitatie pentru initiati, insa secolele scurse de la scrierea lor pana in prezent au aruncat un val de mister asupra multor cuvinte cheie, devenind greu de tradus astazi. Secretele levitatiei raman nedezvaluite pentru majoritatea dintre noi.
In ciuda faptului ca istoria a inregistrat numeroase cazuri de oameni care reuseau sa isi depaseasca conditia umana supusa legilor naturii, levitatia inca pare un episod science-fiction sau un numar de magie reusit pentru majoritatea dintre noi.
In trecut, cei care practicau levitatia se puteau ridica pana la aproximativ 90 centimetri asupra pamantului, doar pentru ca acesta pozitie le facilita contactul cu divinitatea. Aceasta practica avea strict un sens religios, nu era folosita niciodata pentru a crea un spectacol.
Primele marturii asupra practicii levitatiei apar in zona Indiei si Tibetului, in jurul anului 527 i.e.n.. Se spune despre fondatorul budhismului zen, Bodhidharma, ca a vizitat o manastire tibetana a shaolinilor pentru a-i invata pe acestia cum sa isi folosesca energia pentru a obtine leviatia. Aceasta practica ii era atribuita atat lui Budha, cat si mentorului acestuia, Sammat, despre care se spune ca putea sta in aer pana la cateva ore.
Practica levitatiei nu s-a pierdut intre calugarii din zona Asiei, secretele ei fiind cunoscute si impartasite in cercuri inchise.
Cazuri de levitatie in Europa
Desi europenii nu stapaneau tehnicile spirituale necesare ridicarii in aer, neexistand un astfel de concept, aveau un lucru in comun cu cei care locuiau la celalalt capat al lumii: majoritatea cazurilor de levitatie in Europa au ca subiecti oameni implicati intr-un fel sau altul in serviciul religios, multi dintre ei fiind canonizati dupa moarte.
Spre deosebire de asiatici, care cautau si practicau constient aceasta arta, europenii incercau un soi de extaz religios care le permitea sa zboare, fara a fi insa constienti de acest lucru.
Primele dovezi in acest sens vorbesc despre cea care avea sa fie Sfanta Tereza, o calugarita carmelita, care era convinsa ca poseda un dar divin, descriind aceasta senzatie ca venind pe neasteptate, si pana a-si reveni in simtiri, simtea ca este purtata pe sus de catre un nor sau de catre o pasare uriasa. Dupa incheierea levitatiei, senzatia pe care o simtea era una incredibila, ca si cum corpul fizic nu ar mai fi existat. Un astfel de episod s-a desfasurat sub privirile a 250 de preoti, uimiti sa o vada pe maicuta Tereza ridicandu-se de la pamant.
Unul dintre cei mai cunoscuti “zburatori” europeni este Joseph Desa, canonizat dupa 4 ani de la moartea sa sub numele de Sfantul Joseph din Cupertino. Pios inca din copilarie, acesta a insotit Ordinul Sfantului Francisc, unde a inceput pentru prima data sa leviteze in stare de extaz. Vestea capacitatilor sale nemaiobisnuite s-a raspandit foarte repede. Insusi Papa Urban al VIII-lea a dorit sa vada minunea. Afland ca a fost invitat la o audienta cu Papa, acesta a intrat intr-o stare extrema de levitatie, incat a fost de nevoie de interventia celor prezenti pentru a-l readuce in simtiri.
Savantii vremii erau la curent cu aceste zboruri, pe care de altfel, le-au notat in insemnarile lor. Chiar daca majoritatea acestora erau performate de oameni ai bisericii, aflati sub puterea extazului spiritual, religia nu privea cu ochi buni aceste “ridicari”. Conform unor documente ale bisercii, au fost inregistrate 300 astfel de zboruri in prezenta a numerosi martori. Cronicile din Moscova pomenesc despre un anume Vasile cel Binecuvantat care, purtat de o forta necunoscuta, a trecut pe deasupra raului Moscova, in fata unei audiente numeroase.
Nu a durat foarte mult pana la transformarea unui extaz religios in spectacol pentru curiosi. Cel mai cunoscut performator al artei zborului din secolul XIX este Daniel Douglas Hewm. Debutul acestuia a fost timid, dar in scurt timp si-a perfectionat aceasta arta, reusind sa intre in stare de levitatie de cate ori dorea. Timp de 40 de ani, acesta a oferit spectacole prietenilor sai, in fata multimilor sau in fata celebritatilor care voiau sa il admire in exercitiul sau. Printre fanii sai s-au numarat si William M. Thackeray, Mark Twain sau Napoleon III, iar in toata istoria reprezentatiilor sale nu a fost acuzat nici macar o data de inselaciune.
Unii dintre initatii in arta levitatiei au incercat sa se foloseesca de abilitatile lor pentru a dobori anumite recorduri. Acesta este si cazul englezului Maurice Wilson, care a inceput sa practice yoga si levitatia timp de cativa ani, pentru a incerca, in final, sa escaladeze muntele Everest in salturi mari. Un an mai tarziu cadavrul sau inghetat a fost gasit pe munte, foarte aproape de ceea ce trebuia sa fie implinirea visului sau.
Levitatia in fata stiintei
Chiar daca nu oricine este capabil de asemenea practici, levitatia a devenit in prezent o arta raspandita, tainele acesteia fiind predate de maestrii initiati. Rata succesului este destul de mare, mai ales in randul celor care practica yoga.
Cu toate acestea, stiinta nu are inca o explicatie clara pentru neobisnuitul fenomen de zbor al oamenilor. Cazurile de levitatie inca sunt considerate exceptii, purtand generic numele de miracole sau de fenomene misterioase care contrazic legile fizice.
Unii cercetatori sunt de parere ca levitatia este rezultatul interactiunii campului biogravitational cu energia radiata de creierul uman. Alexander Dubrov, doctor in biologie, crede ca cel care leviteaza creaza in mod deliberat un camp bio-gravitational, ceea ce ii da posibilitatea de a controla directiile zborului. O alta explicatie imposibil de verificat, cel putin pentru moment, este aceea ca persoanele capabile sa leviteze isi pot utiliza anumite parti ale creierului, parti a caror utilitate inca este necunoscuta oamenilor de stiinta.
Desi inca se mai incearca explicarea stiintifica a levitatiei, directia catre care se indreapta atentia cercetatorilor este asupra unui teren indelung studiat care se incapataneaza sa ramana un mister: puterea mintii umane.
Aparent fara nicio explicatie, multi muritori au posedat, de-a lungul timpului, tehnicile artei unice a levitatiei. Brahmani, yoghini, pustnici, magicieni si fakiri si-au impresionat audienta cu abilitatile lor, infruntand gravitatia si incalcand multe reguli ale fizicii.
Leaganul artei levitatiei
Vedele indiene reprezinta un veritabil manual de levitatie pentru initiati, insa secolele scurse de la scrierea lor pana in prezent au aruncat un val de mister asupra multor cuvinte cheie, devenind greu de tradus astazi. Secretele levitatiei raman nedezvaluite pentru majoritatea dintre noi.
In ciuda faptului ca istoria a inregistrat numeroase cazuri de oameni care reuseau sa isi depaseasca conditia umana supusa legilor naturii, levitatia inca pare un episod science-fiction sau un numar de magie reusit pentru majoritatea dintre noi.
In trecut, cei care practicau levitatia se puteau ridica pana la aproximativ 90 centimetri asupra pamantului, doar pentru ca acesta pozitie le facilita contactul cu divinitatea. Aceasta practica avea strict un sens religios, nu era folosita niciodata pentru a crea un spectacol.
Primele marturii asupra practicii levitatiei apar in zona Indiei si Tibetului, in jurul anului 527 i.e.n.. Se spune despre fondatorul budhismului zen, Bodhidharma, ca a vizitat o manastire tibetana a shaolinilor pentru a-i invata pe acestia cum sa isi folosesca energia pentru a obtine leviatia. Aceasta practica ii era atribuita atat lui Budha, cat si mentorului acestuia, Sammat, despre care se spune ca putea sta in aer pana la cateva ore.
Practica levitatiei nu s-a pierdut intre calugarii din zona Asiei, secretele ei fiind cunoscute si impartasite in cercuri inchise.
Cazuri de levitatie in Europa
Desi europenii nu stapaneau tehnicile spirituale necesare ridicarii in aer, neexistand un astfel de concept, aveau un lucru in comun cu cei care locuiau la celalalt capat al lumii: majoritatea cazurilor de levitatie in Europa au ca subiecti oameni implicati intr-un fel sau altul in serviciul religios, multi dintre ei fiind canonizati dupa moarte.
Spre deosebire de asiatici, care cautau si practicau constient aceasta arta, europenii incercau un soi de extaz religios care le permitea sa zboare, fara a fi insa constienti de acest lucru.
Primele dovezi in acest sens vorbesc despre cea care avea sa fie Sfanta Tereza, o calugarita carmelita, care era convinsa ca poseda un dar divin, descriind aceasta senzatie ca venind pe neasteptate, si pana a-si reveni in simtiri, simtea ca este purtata pe sus de catre un nor sau de catre o pasare uriasa. Dupa incheierea levitatiei, senzatia pe care o simtea era una incredibila, ca si cum corpul fizic nu ar mai fi existat. Un astfel de episod s-a desfasurat sub privirile a 250 de preoti, uimiti sa o vada pe maicuta Tereza ridicandu-se de la pamant.
Unul dintre cei mai cunoscuti “zburatori” europeni este Joseph Desa, canonizat dupa 4 ani de la moartea sa sub numele de Sfantul Joseph din Cupertino. Pios inca din copilarie, acesta a insotit Ordinul Sfantului Francisc, unde a inceput pentru prima data sa leviteze in stare de extaz. Vestea capacitatilor sale nemaiobisnuite s-a raspandit foarte repede. Insusi Papa Urban al VIII-lea a dorit sa vada minunea. Afland ca a fost invitat la o audienta cu Papa, acesta a intrat intr-o stare extrema de levitatie, incat a fost de nevoie de interventia celor prezenti pentru a-l readuce in simtiri.
Savantii vremii erau la curent cu aceste zboruri, pe care de altfel, le-au notat in insemnarile lor. Chiar daca majoritatea acestora erau performate de oameni ai bisericii, aflati sub puterea extazului spiritual, religia nu privea cu ochi buni aceste “ridicari”. Conform unor documente ale bisercii, au fost inregistrate 300 astfel de zboruri in prezenta a numerosi martori. Cronicile din Moscova pomenesc despre un anume Vasile cel Binecuvantat care, purtat de o forta necunoscuta, a trecut pe deasupra raului Moscova, in fata unei audiente numeroase.
Nu a durat foarte mult pana la transformarea unui extaz religios in spectacol pentru curiosi. Cel mai cunoscut performator al artei zborului din secolul XIX este Daniel Douglas Hewm. Debutul acestuia a fost timid, dar in scurt timp si-a perfectionat aceasta arta, reusind sa intre in stare de levitatie de cate ori dorea. Timp de 40 de ani, acesta a oferit spectacole prietenilor sai, in fata multimilor sau in fata celebritatilor care voiau sa il admire in exercitiul sau. Printre fanii sai s-au numarat si William M. Thackeray, Mark Twain sau Napoleon III, iar in toata istoria reprezentatiilor sale nu a fost acuzat nici macar o data de inselaciune.
Unii dintre initatii in arta levitatiei au incercat sa se foloseesca de abilitatile lor pentru a dobori anumite recorduri. Acesta este si cazul englezului Maurice Wilson, care a inceput sa practice yoga si levitatia timp de cativa ani, pentru a incerca, in final, sa escaladeze muntele Everest in salturi mari. Un an mai tarziu cadavrul sau inghetat a fost gasit pe munte, foarte aproape de ceea ce trebuia sa fie implinirea visului sau.
Levitatia in fata stiintei
Chiar daca nu oricine este capabil de asemenea practici, levitatia a devenit in prezent o arta raspandita, tainele acesteia fiind predate de maestrii initiati. Rata succesului este destul de mare, mai ales in randul celor care practica yoga.
Cu toate acestea, stiinta nu are inca o explicatie clara pentru neobisnuitul fenomen de zbor al oamenilor. Cazurile de levitatie inca sunt considerate exceptii, purtand generic numele de miracole sau de fenomene misterioase care contrazic legile fizice.
Unii cercetatori sunt de parere ca levitatia este rezultatul interactiunii campului biogravitational cu energia radiata de creierul uman. Alexander Dubrov, doctor in biologie, crede ca cel care leviteaza creaza in mod deliberat un camp bio-gravitational, ceea ce ii da posibilitatea de a controla directiile zborului. O alta explicatie imposibil de verificat, cel putin pentru moment, este aceea ca persoanele capabile sa leviteze isi pot utiliza anumite parti ale creierului, parti a caror utilitate inca este necunoscuta oamenilor de stiinta.
Desi inca se mai incearca explicarea stiintifica a levitatiei, directia catre care se indreapta atentia cercetatorilor este asupra unui teren indelung studiat care se incapataneaza sa ramana un mister: puterea mintii umane.
luni, 5 iulie 2010
Top 10 - Disparitii misterioase
Istoria conventionala si larg acceptata a omenirii este presarata aproape periodic, am putea spune, de povestiri si relatari despre disparitii inexplicabile. Unele dintre acestea au avut ca subiect disparitia unei singure persoane, dar in alte cazuri documentate si cercetate este vorba de disparitia unor intregi comunitati umane. Acest top isi propune sa arunce o lumina asupra momentelor unde povestile si legendele se termina si avem de a face direct cu fenomenul inexplicabil al disparitiei fara urma…
10. Disparitia lui Oliver Larch
Povestea lui Oliver Larch ( cunoscut si sub numele de Lerch sau Thomas) este intrucatva asemanatoare cu cea a lui David Lang (de pe locul 3). Conform relatarilor vremii, Oliver Larch a iesit din casa intr-o iarna pentru a aduce apa de la propria fantana, cand a disparut brusc. Singurele indicii raman o serie de tipete omenesti care s-au auzit din vazduh si s-au estompat in scurt timp. In unele relatari povestea lui Larch ar fi avut loc in statul Indiana, in altele s-ar fi petrecut in nordul Tarii Galilor. Cel mai veridic loc ramane cel in care Oliver Thomas din Rhayader, Radnoshire din Tara Galilor a disparut fara urma in iarna anului 1909.
9.Paznicii farului de pe insulele Flannan
In luna decembrie a anului 1900, trei oameni din cadrul personalului insarcinat sa aiba grija de farul maritim din insulele Flannan au disparut brusc de la posturile lor. Cei trei paznici disparuti au lasat la fata locului echipamentele si hainele fara de care nu ar fi putut suprevietui in conditiile vitrege de afara. In ciuda eforturilor si cautarilor intreprinse deopotriva de rude si autoritati, nu s-a descoperit nicio urma a celor trei paznici. In mod logic, acestia ar fi disparut direct din camerele farului unde, conform cercetarilor, ar fi zabovit inainte de momentul diparitiei. Versiunea politiei si oficialitatilor in acest caz este ca cei trei paznici au fost maturati de un val gigantic si ar fi fost inghititi de apele Oceanului Atlantic.
8.Triunghiul Bennington
Intre anii 1920-1950, oraselul Bennington din statul american Vermont a fost locul unde s-au petrecut o serie de disparitii neelucidate. Pe data de 1 decembrie 1949, John Tetford a disparut brusc dintr-un autobuz aglomerat sub privirile perplexe ale celorlalti calatori. Tetford era un vetereran de razboi care se intorcea acasa. Conform declaratiilor calatorilor, acesta dormea pe scaunul sau cand brusc nimeni nu l-a mai vazut. Actele , valizele si arma sa au ramas neatinse in compartimentul de bagaje. Pe data de 1 Decembrie 1946, Paula Welden, o studenta in varsta de 18 ani a disparut de sub ochii stupefiati ai trecatorilor in timp ce traversa strada. Nu s-a descoperit pana in prezent vreo urma legata de disparitia sa brusca. In mijlocul lui Octombrie 1950, Paul Jepson, un baietel de opt ani, a disparut din fata parintilor sai in timp ce acestia lucrau la o ferma din Bennington. Cautarile indelungate nu au dus la nici un rezultat.
7. Disparitia lui Owen Parffit
Owen Parffit a fost un batran englez care a ramas paralizat in urma unui infarct. In luna iunie a anului 1763, in localitatea Shepton Mallet din Anglia, Owen Parffit se odihnea la soare in gradina din jurul casei surorii sale. Desi era incapabil sa se deplaseze fara ajutor, batranul in varsta de 60 de ani a diparut la caderea serii. Atunci, sora sa Susannah a iesit sa-i aduca o haina, dar acesta nu mai era in sezlongul sau. Iarba din gradina era necalcata de pasi omenesti, conform autoritatilor vremii. Numai vechea sa haina gri ramasese in sezlong. Investigatiile disparitiei sale au durat pana in anul 1933, dar nicio urma sau indiciu referitoare la soarta lui Parffit nu au fost descoperite.
6. Diplomatul disparut
Diplomatul britanic Benjamin Bathurst se pare ca a disparut pur si simplu in aerul rarefiat al unei dimineti din anul 1809… Bathurst se intorcea la Hamburg cu un companion pentru a-si duce la capat misiunea incredintata de Parlamentul englez. Pe drum acestia au oprit la un han din oraselul Perelberg. Dupa ce au terminat masa, Bathurst si companionul sau s-au indreptat spre fierarie unde isi lasasera caii la potcovit. In timp ce Bathurst trecea pragul acesteia, a disparut brusc in aer, imaginea sa estompandu-se treptat sub privirile stupefiate ale companionului sau, ale fierarului sef si ale calfelor de fierari…
5.Tunelul Timpului
In anul 1975 un cetatean american pe nume Jackson Wright isi conducea masina impreuna cu sotia sa pe drumul care lega orasul New Jersey de New York. Pentru a ajunge la destinatie cei doi pasageri ai masinii trebuiau sa traverseze tunelul Lincoln. Conform declaratiilor lui Wright odata ce au intrat in tunel cei doi au decis sa traga pe dreapta pentru a sterge parbrizul masinii. Sotia sa Martha a hotarat ca ea va sterge geamurile din spate ale masinii. In momentul in care Wright a terminat de curatat parbrizul si s-a intors spre sotia sa, aceasta disparuse fara urma. Wright nu a auzit si nu a vazut nimic, anchetele si cercetarile amanuntite nu au descoperit nicio urma referitoare la doamna Martha Wright.
4.Regimentul Norfolk
Trei soldati ai trupelor britanice au afirmat ca au fost martorii disparitiei bizare si inexplicabile a unui intreg batalion de soldati in anul 1915 in decursul Primului Razboi Mondial. Declaratiile lor au survenit la 50 de ani de la ceea ce se cunoaste ca fiind misterioasa disparitie de la Gallipoli din Turcia. Cei trei soldati din cadrul unei companii neozeenlandeze au declarat ca au vazut de la adapostul unui observator militar, cum intregul Batalion al Royal Norfolk Regiment marsaluia spre dealurile din Golful Suvla. Acestia se indreptau spre ceea ce parea a fi un nor de praf care i-a invaluit incet pe toti soldatii care au disparut fara urma. Practic norul misterios s-a ridicat la cer, iar soldatii si armele lor au fost de negasit. La sfarsitul razboiului, Imperiul Britanic a cerut in mod oficial Turciei returnarea regimentului Norfolk pe care oficialii britanici il credeau cazut in prizonierat. Turcia a afirmat ca nu detine nici un fel de informatii despre acest regiment cu atat mai mult sa retina vreun prizonier. O comisie mixta turco-engleza a facut cercetari si anchete timp de zeci de ani fara sa gaseasca vreun indiciu referitor la acesta disparitie de proportii.
3.Legenda lui David Lang
Acest caz faimos s-a petrecut in septembrie 1880 langa o ferma din Gallatin Tennese, sub ochii mai multor martori. Cei doi copii ai familiei Lang, George si Sarah se jucau in fata casei familiei, in timp ce parintii lor, David si Emma, isi pregateau caii pentru a-i duce la pasunat . In acest timp, judecatorul August Peck se apropia de casa familiei Lang. David Lang a disparut brusc impreuna cu caii sai in timp ce se indrepta spre pasune sub ochii stupefiati ai sotiei sale, copiilor, judecatorului Peck si ai angajatilor de la ferma. Cercetarile nu au dus la niciun rezultat, cu toate acestea la cateva luni de la disparitie copii lui David au descoperit ca iarba din preajma locului unde a disparut tatal lor si-a schimbat culoarea in galben dechis pe un diametru de 5 metri.
2.Disparitia de la Stonehenge
Faimosul ansamblu architectonic de la Stonehenge a fost locul unei uluitoare disparitii in august 1971. La acea data Stonehenge nu era protejat de activitatile turistilor. Intr-o noapte de august, un grup de tineri hippy s-a hotarat sa-si puna corturile exact in mijlocul ansamblului de pietre. Acolo au aprins un foc, s-au drogat, au baut si au inceput sa cante. Distractia le-a fost intrerupta in jurul orei 2 noaptea cand mai multe tunete puternice s-au auzit peste intreaga campie Salisbury, dupa care s-a asternut o liniste adanca. Doi martori, un fermier si un politist, au declarat ca au vazut fulgere care au lovit incinta de la Stonehenge si au aprins chiar un copac din apropiere. Alertati de tipetele tinerilor cei doi martori au alergat spre ansamblul de megaliti pentru a le acorda acestora ajutor. Spre surpriza lor, inauntrul incintei nu au descoperit decat ramasitele corturilor si un foc care ardea mocnit. Cele cateva anchete demarate nu au reusit sa gaseasca nicio urma din petrecaretii hippy.
1.Satul care a disparut
Disparitia unei persoane poate fi pusa pe seama a diferite cauze explicabile. Insa disparitia fara urma unui sat cu peste 2 000 de persoane este un incident misterios din toate punctele de vedere. In noiembrie 1930, Joe Labelle, un negustor de blanuri, se indrepta spre o asezare a eschimosilor de pe tarmul Lacului Anjikuni din Nordul Canadei. Labelle era un obisnuit al satului compus din 2 000 de indivizi care se ocupau cu pescuitul, avand multi prieteni printre acesti eschimosi. Cand a sosit in sat a observat cu stupoare ca acesta era pustiu, toate cabanele erau lipsite de oameni in rest acolo erau haine, unelte, arme, blanuri si chiar hrana si proviziile erau neatinse. A descoperit astfel un foc aprins deasupra caruia se rumenea o bucata de carne. Labelle a anuntat pe loc autoritatile care au inteprins o ancheta fara rezultat…Autoritatile au descoperit totusi unele aspecte socante. Toti cainii de sanie ai eschimosilor murisera de foame si zaceau ingropati sub un strat gros de zapada, in timp ce cadavrele din cimitirul eschimos au fost dezgropate si orice ramasita umana disparuse.
10. Disparitia lui Oliver Larch
Povestea lui Oliver Larch ( cunoscut si sub numele de Lerch sau Thomas) este intrucatva asemanatoare cu cea a lui David Lang (de pe locul 3). Conform relatarilor vremii, Oliver Larch a iesit din casa intr-o iarna pentru a aduce apa de la propria fantana, cand a disparut brusc. Singurele indicii raman o serie de tipete omenesti care s-au auzit din vazduh si s-au estompat in scurt timp. In unele relatari povestea lui Larch ar fi avut loc in statul Indiana, in altele s-ar fi petrecut in nordul Tarii Galilor. Cel mai veridic loc ramane cel in care Oliver Thomas din Rhayader, Radnoshire din Tara Galilor a disparut fara urma in iarna anului 1909.
9.Paznicii farului de pe insulele Flannan
In luna decembrie a anului 1900, trei oameni din cadrul personalului insarcinat sa aiba grija de farul maritim din insulele Flannan au disparut brusc de la posturile lor. Cei trei paznici disparuti au lasat la fata locului echipamentele si hainele fara de care nu ar fi putut suprevietui in conditiile vitrege de afara. In ciuda eforturilor si cautarilor intreprinse deopotriva de rude si autoritati, nu s-a descoperit nicio urma a celor trei paznici. In mod logic, acestia ar fi disparut direct din camerele farului unde, conform cercetarilor, ar fi zabovit inainte de momentul diparitiei. Versiunea politiei si oficialitatilor in acest caz este ca cei trei paznici au fost maturati de un val gigantic si ar fi fost inghititi de apele Oceanului Atlantic.
8.Triunghiul Bennington
Intre anii 1920-1950, oraselul Bennington din statul american Vermont a fost locul unde s-au petrecut o serie de disparitii neelucidate. Pe data de 1 decembrie 1949, John Tetford a disparut brusc dintr-un autobuz aglomerat sub privirile perplexe ale celorlalti calatori. Tetford era un vetereran de razboi care se intorcea acasa. Conform declaratiilor calatorilor, acesta dormea pe scaunul sau cand brusc nimeni nu l-a mai vazut. Actele , valizele si arma sa au ramas neatinse in compartimentul de bagaje. Pe data de 1 Decembrie 1946, Paula Welden, o studenta in varsta de 18 ani a disparut de sub ochii stupefiati ai trecatorilor in timp ce traversa strada. Nu s-a descoperit pana in prezent vreo urma legata de disparitia sa brusca. In mijlocul lui Octombrie 1950, Paul Jepson, un baietel de opt ani, a disparut din fata parintilor sai in timp ce acestia lucrau la o ferma din Bennington. Cautarile indelungate nu au dus la nici un rezultat.
7. Disparitia lui Owen Parffit
Owen Parffit a fost un batran englez care a ramas paralizat in urma unui infarct. In luna iunie a anului 1763, in localitatea Shepton Mallet din Anglia, Owen Parffit se odihnea la soare in gradina din jurul casei surorii sale. Desi era incapabil sa se deplaseze fara ajutor, batranul in varsta de 60 de ani a diparut la caderea serii. Atunci, sora sa Susannah a iesit sa-i aduca o haina, dar acesta nu mai era in sezlongul sau. Iarba din gradina era necalcata de pasi omenesti, conform autoritatilor vremii. Numai vechea sa haina gri ramasese in sezlong. Investigatiile disparitiei sale au durat pana in anul 1933, dar nicio urma sau indiciu referitoare la soarta lui Parffit nu au fost descoperite.
6. Diplomatul disparut
Diplomatul britanic Benjamin Bathurst se pare ca a disparut pur si simplu in aerul rarefiat al unei dimineti din anul 1809… Bathurst se intorcea la Hamburg cu un companion pentru a-si duce la capat misiunea incredintata de Parlamentul englez. Pe drum acestia au oprit la un han din oraselul Perelberg. Dupa ce au terminat masa, Bathurst si companionul sau s-au indreptat spre fierarie unde isi lasasera caii la potcovit. In timp ce Bathurst trecea pragul acesteia, a disparut brusc in aer, imaginea sa estompandu-se treptat sub privirile stupefiate ale companionului sau, ale fierarului sef si ale calfelor de fierari…
5.Tunelul Timpului
In anul 1975 un cetatean american pe nume Jackson Wright isi conducea masina impreuna cu sotia sa pe drumul care lega orasul New Jersey de New York. Pentru a ajunge la destinatie cei doi pasageri ai masinii trebuiau sa traverseze tunelul Lincoln. Conform declaratiilor lui Wright odata ce au intrat in tunel cei doi au decis sa traga pe dreapta pentru a sterge parbrizul masinii. Sotia sa Martha a hotarat ca ea va sterge geamurile din spate ale masinii. In momentul in care Wright a terminat de curatat parbrizul si s-a intors spre sotia sa, aceasta disparuse fara urma. Wright nu a auzit si nu a vazut nimic, anchetele si cercetarile amanuntite nu au descoperit nicio urma referitoare la doamna Martha Wright.
4.Regimentul Norfolk
Trei soldati ai trupelor britanice au afirmat ca au fost martorii disparitiei bizare si inexplicabile a unui intreg batalion de soldati in anul 1915 in decursul Primului Razboi Mondial. Declaratiile lor au survenit la 50 de ani de la ceea ce se cunoaste ca fiind misterioasa disparitie de la Gallipoli din Turcia. Cei trei soldati din cadrul unei companii neozeenlandeze au declarat ca au vazut de la adapostul unui observator militar, cum intregul Batalion al Royal Norfolk Regiment marsaluia spre dealurile din Golful Suvla. Acestia se indreptau spre ceea ce parea a fi un nor de praf care i-a invaluit incet pe toti soldatii care au disparut fara urma. Practic norul misterios s-a ridicat la cer, iar soldatii si armele lor au fost de negasit. La sfarsitul razboiului, Imperiul Britanic a cerut in mod oficial Turciei returnarea regimentului Norfolk pe care oficialii britanici il credeau cazut in prizonierat. Turcia a afirmat ca nu detine nici un fel de informatii despre acest regiment cu atat mai mult sa retina vreun prizonier. O comisie mixta turco-engleza a facut cercetari si anchete timp de zeci de ani fara sa gaseasca vreun indiciu referitor la acesta disparitie de proportii.
3.Legenda lui David Lang
Acest caz faimos s-a petrecut in septembrie 1880 langa o ferma din Gallatin Tennese, sub ochii mai multor martori. Cei doi copii ai familiei Lang, George si Sarah se jucau in fata casei familiei, in timp ce parintii lor, David si Emma, isi pregateau caii pentru a-i duce la pasunat . In acest timp, judecatorul August Peck se apropia de casa familiei Lang. David Lang a disparut brusc impreuna cu caii sai in timp ce se indrepta spre pasune sub ochii stupefiati ai sotiei sale, copiilor, judecatorului Peck si ai angajatilor de la ferma. Cercetarile nu au dus la niciun rezultat, cu toate acestea la cateva luni de la disparitie copii lui David au descoperit ca iarba din preajma locului unde a disparut tatal lor si-a schimbat culoarea in galben dechis pe un diametru de 5 metri.
2.Disparitia de la Stonehenge
Faimosul ansamblu architectonic de la Stonehenge a fost locul unei uluitoare disparitii in august 1971. La acea data Stonehenge nu era protejat de activitatile turistilor. Intr-o noapte de august, un grup de tineri hippy s-a hotarat sa-si puna corturile exact in mijlocul ansamblului de pietre. Acolo au aprins un foc, s-au drogat, au baut si au inceput sa cante. Distractia le-a fost intrerupta in jurul orei 2 noaptea cand mai multe tunete puternice s-au auzit peste intreaga campie Salisbury, dupa care s-a asternut o liniste adanca. Doi martori, un fermier si un politist, au declarat ca au vazut fulgere care au lovit incinta de la Stonehenge si au aprins chiar un copac din apropiere. Alertati de tipetele tinerilor cei doi martori au alergat spre ansamblul de megaliti pentru a le acorda acestora ajutor. Spre surpriza lor, inauntrul incintei nu au descoperit decat ramasitele corturilor si un foc care ardea mocnit. Cele cateva anchete demarate nu au reusit sa gaseasca nicio urma din petrecaretii hippy.
1.Satul care a disparut
Disparitia unei persoane poate fi pusa pe seama a diferite cauze explicabile. Insa disparitia fara urma unui sat cu peste 2 000 de persoane este un incident misterios din toate punctele de vedere. In noiembrie 1930, Joe Labelle, un negustor de blanuri, se indrepta spre o asezare a eschimosilor de pe tarmul Lacului Anjikuni din Nordul Canadei. Labelle era un obisnuit al satului compus din 2 000 de indivizi care se ocupau cu pescuitul, avand multi prieteni printre acesti eschimosi. Cand a sosit in sat a observat cu stupoare ca acesta era pustiu, toate cabanele erau lipsite de oameni in rest acolo erau haine, unelte, arme, blanuri si chiar hrana si proviziile erau neatinse. A descoperit astfel un foc aprins deasupra caruia se rumenea o bucata de carne. Labelle a anuntat pe loc autoritatile care au inteprins o ancheta fara rezultat…Autoritatile au descoperit totusi unele aspecte socante. Toti cainii de sanie ai eschimosilor murisera de foame si zaceau ingropati sub un strat gros de zapada, in timp ce cadavrele din cimitirul eschimos au fost dezgropate si orice ramasita umana disparuse.
Pietrele Dropa – adevar sau fictiune?
Primele mentiuni despre o ciudata rasa de oameni scunzi, nu mai inalti de 70-100 de centimetri au aparut pentru prima data in secolul al XIV-lea, atunci cand un aventurier englez, Sir John Mandeville, descria in jurnalul sau intalnirea cu asemenea fiinte. Misterioasele personaje, care ar fi trait in Asia, in apropierea Chinei, o zona putin cunoscuta majoritatii europenilor de atunci, starnisera indignarea povestitorului tocmai prin aspectul lor total diferit fata de normele general acceptate ale vremii. Mandeville descrie straniile creaturi ca avand dimensiuni extrem de reduse, asemanatoare unor copii, capul urias si o durata de viata de numai cativa ani. Dar cum relatari despre tari indepartate, populate de creaturi fanstatice, nu erau putine la acea vreme, nimeni nu a acordat importanta notelor lui John Mandeville.
Anul 1938 avea sa le readuca insa in atentia publicului, atunci cand o expeditie arheologica chineza, condusa de profesorul Chi Pu Tei, anunta o descoperire de senzatie. Avand ca obiectiv initial studierea grotelor artificiale din lantul muntos Bayan Kara-Ula, aflat la granita dintre China si Tibet, arheologii vor descoperi o serie de morminte care contineau scheletele unor hominizi dintr-o rasa necunoscuta. Nici una dintre fosile nu depasea inaltimea de 1,38 metri, iar oasele acestora, extrem de subtiri, pareau sa sustina cranii disproportionat de mari.
Initial s-a crezut ca era vorba despre niste primate ciudate, cel mai probabil niste gorile de munte dintr-o specie nedescoperita, dar faptul ca acestea fusesera inmormantate nu putea decat sa adanceasca misterul. Adevarata descoperire avea insa sa o constituie un disc de piatra, incrustat cu semne minuscule, pe care cercetatorii il scot la iveala din apropierea mormintelor. Piatra cilindrica, cu un diametru de circa 25-30 de centimetri prezenta in centru o gaura perfect sferica, aspect care amintea mai mult de placile de patefon de la acea vreme.
Artefactul va fi trimis la Universitatea din Beijing, acolo unde i se va stabili vechimea, 12.000 de ani. Timp de doua decenii, alte peste 700 de discuri vor fi descoperite in pesterile din Bayan Kara-Ula, fara ca cineva sa poate descifra inscriptiile misterioase. Si totusi, in 1958, unul dintre cercetatorii chinezi care se ocupa cu studierea inscrisurilor neobisnuite, profesorul Tum Um Nui, anunta decriptarea unui mesaj socant. In ciuda oficialitatilor care ii interzic publicarea rezultatelor, acesta va face publica traducerea textelor. Se pare ca discurile de piatra relatau povestea unei nave venite din spatiu, care s-ar fi prabusit in muntii Himalaya cu mult timp in urma. Vanati initial de triburile locale, supravietuitorii accidentului, care se autodenumeau Dropa, ar fi ajuns, intr-un final, sa convetuiasca pasnic cu acestea.
Fosilele descoperite in pesterile din Bayan Kara-Ula nu ar fi fost altceva decat urmasii ipoteticei rase.
Rezultatul va fi primit cu scepticism de catre oamenii de stiinta chinezi, iar profesorul Tsum Um Nui va fi ridiculizat pentru avansarea unor asemenea teorii fantastice. Ele vor avea insa ecou in Rusia, acolo unde cercetatorii rusi vor analiza compozitia chimica a cilindrelor preistorice. Acestia vor descoperi cu surprindere ca artefactele aveau o concentratie ridicata de cobalt si alte metale grele. Mai mult, discurile de piatra rezonau atunci cand erau expuse la frecvente ridicate, ca si cum ar fi fost incarcate electric.
Misterul din jurul pietrelor
Din acest moment, orice alta incercare de a studia pietrele cilindrice a fost imposibila. Dupa imensul scandal starnit in jurul lor, misterioasele artefacte au disparut fara urma. Oficialiatile le-au negat existenta, pretinzand ca totul nu este decat o inscenare grosolana, in timp ce oamenii de stiinta chinezi sustin ca discurile Dropa nu ar fi ajuns niciodata, in cazul in care ar fi existat, la Universtatea din Beijing.
Enigma se adanceste si mai mult cu cat orice referire la profesorul Tsum Um Nui pare sa fi disparut din arhivele universitatii la care ar fi lucrat. Oficial, omul de stiinta nu a existat niciodata. Cu toate acestea, profesorul pare sa fi emigrat in Japonia in timpul Revolutiei culturale chineze din anii ’60, acolo unde si-a petrecut ultimii ani din viata intr-un anonimat total.
Pe de alta parte, scepticii sustin ca si daca lingvistul chinez ar fi existat, ar fi fost imposibil ca un singur om, fara o reputatie solida in domeniu, sa poata traduce niste texte fara corespondent in alta limba cunoscuta. De obicei, astfel de procese dureaza decenii intregi si necesita munca unor echipe vaste de cercetatori.
In ciuda fotografiilor si a articolelor de presa care au aparut de-a lungul anilor, povestea discurilor Dropa nu parea sa fie mai mult decat o gluma proasta. Si totusi, in 1995 autoritatile chineze socau din nou. Acestea confirmau descoperirea in regiunea Sichuan a unui trib necunoscut din care faceau parte circa 120 de indivizi. Nici unul dintre membrii tribului nu depasea inaltimea de 115 centimetri. Satul este situat la cateva sute de kilometri distanta de masivul Bayan Kara-Ula iar accesul strainilor in zona a fost complet interzis.
duminică, 4 iulie 2010
Enigma Tunguska sau... un OZN a salvat omenirea?
Martorii oculari spun ca explozia a fost insotita de flacari uriase, iar incendiile care au urmat au durat zile in sir. Unda de soc a facut inconjurul pamantului si fenomene misterioase au inceput sa aiba loc la scurt timp dupa aceea. Intregul continent asiatic a fost udat de ploi negre nemaivazute iar cerul a fost acoperit de nori argintii care emiteau o lumina stranie. Nopti luminoase au fost semnalate pana in Europa fara ca cineva sa poate explica incredibilul eveniment. S-a estimat ca daca impactul ar fi avut loc doar cateva ore mai tarziu, orasul Sankt Petersburg ar fi fost, pur si simplu, ras de pe harta.
In ciuda fenomenelor enigmatice care avusesera loc, nimeni nu se incumetase sa cerceteze locul cu pricina. Asta pana in 1921, atunci cand Leonid Kulik, un cercetator rus, a intreprins prima expeditie in regiunea Tunguska, in speranta de a descoperi urmele craterului a ceea ce mai toti oamenii de stiinta credeau ca a fost un meteorit. Conform calculelor lui Kulik, impactul ar fi fost produs de unul dintre cele mai mari corpuri ceresti care ar fi lovit vreodata pamantul. El chiar reuseste sa schiteze presupusul obiect si incearca sa convinga noul guvern sovietic sa finanteze o expeditie care sa porneasca in cautarea imensului bloc de fier de origine extraterestra.
Pretextand ca descoperirea unei asemenea cantitati de fier ar putea revigora economia nationala, cercetatorul primeste fondurile pentru cea de a doua expeditie care va avea loc in 1927. Cu toate acestea, in loc sa faca lumina in cazul Tunguska, calatoria avea sa adanceasca si mai mult misterul. Spre mare supriza a lui Kulik, niciun crater nu a fost descoperit. In schimb, pe o raza de peste 35 de kilometri copacii carbonizati fusesera culcati la pamant de explozia puternica ce avusese loc cu 19 ani inainte. Fapt si mai curios, in locul in care se credea ca avusese loc impactul, copacii ramasesera in picioare asemeni unor stalpi de telegraf. Nici incercarea de a gasi fragmente meteorice nu s-a soldat cu vreun rezultat. Meteoritul, pur si simplu, nu exista.
Lumea stiintifica se simtea neputincioasa si nu putea decat sa speculeze pe marginea bizarului fenomen. Doi cercetatori rusi avanseaza o noua idee, diferita de cea a lui Kulik, conform careia obiectul care a lovit Siberia nu ar fi fost un meteorit ci o cometa alcatuita din gheata si praf cosmic, fapt ce ar explica lipsa craterului si a urmelor metalice din regiune.
Explicatia nu este insa in masura sa acopere si celelate evenimente ciudate care au urmat impactului, cum ar fi unda de soc si cutremurulele puternice. Nici ipoteza meteoritului care ar fi explodat inainte de a lovi solul nu este in masura sa multumeasca oamenii de stiinta. Lipseau, pur si simplu, dovezile materiale.
Expeditiile care au urmat in anii 50-60 au scos la lumina sfere microscopice de sticla ce contineau mari cantitati de nichel si iridiu, fapt ce avea sa conduca la ideea ca originea lor ar fi una extraterestra. Ceea ce dusese la aparitia lor era insa un mister, iar teoriile tindeau sa mearga mai degraba catre pseudo-stiinta. Prabusirea unui OZN, antimaterie sau gauri negre au fost doar cateva dintre ipotezele lansate in presa vremii.
Studiile asupra efectelor bombelor atomice de la Hiroshima si Nagasaki aveau sa adanceasca si mai mult misterul Tunguska, atunci cand Aleksandr Kazantev, om de stiinta rus, descoperea similitudini intre cele doua evenimente: norii luminosi, ploaia neagra si padurea de stalpi de telegraf. Dar cum era posibil ca o explozie nucleara sa aiba loc in 1908? Probele prelevate din solul si vegetatia din zona dovedeau fara putinta de tagada ca nu exista nicio urma de radiatie. Chiar daca adeptii teoriei atomice isi sustineau opiniile si prin misterioasa epidemie care lovise majoritatea persoanelor aflata la mai putin de 100 de kilometri de explozie, si care se manifesta prin aparitia unor rani purulente, medicii rusi puneau totul pe seama variolei care afecta localnicii cu mult inainte de fenomenul Tunguska.
Controversele nu au incetat nici astazi. Daca majoritatea savantilor rusi inclina sa creada ca a fost vorba de o cometa, oamenii de stiinta americani sunt de parere ca vinovatul este un asteroid. Argumente exista de ambele parti, dar nici una dintre teorii nu poate fi general acceptata. La inceput de secol XXI, evenimentul care a creat stupoare in 1908 este inca invaluit in mister.
Un OZN a salvat omenirea de la disparitie?
Nu este scenariul unui film SF de la Hollywood ci pura realitate, sustine dr. Yuri Labvin, presedintele Fundatiei Tunguska. Acesta a afirmat ca misterioasa explozie din 1908, care a avut loc in Tunguska, s-a produs datorita unei nave spatiale extraterestre care s-a ciocnit intentionat cu un meteorit urias pentru a salva Pamantul de la pieire.
Rezultatul impactului a fost ceea ce azi denumim fenomenul Tunguska, o intamplare care nu a putut fi explicata pe deplin nici pana in ziua de astazi. La 30 iunie 1908, o explozie uriasa, cu o forta estimata la 15 megatone, a culcat la pamant peste 80 de milioane de copaci si a pustiit o suprafata de aproximativ 160 de kilometri patrati. Cercetarile ulterioare au demonstrat un fapt socant, acela ca nu a existat niciun crater care sa sustina teoria impactului cu un meteorit. Cei mai multi oameni de stiinta au sustinut ca fenomenul a fost produs de explozia unui corp celest chiar inainte de prabusirea acestuia pe suprafata terestra, ipoteza care a ramas singura explicatie plauzibila a incidentului. La fata locului, cercetatorii rusi au identificat mai multe cristale minuscule, prezenta acestora neputand fi explicata pana astazi.
Yuri Labvin este convins insa ca fragmentele de cristal reprezinta ramasitele unui tablou de comanda aflat pe nava extraterestra care s-a ciocnit intentionat cu corpul ceresc pentru a salva Pamantul. „Nu exista pe Terra o tehnologie care sa ne permita realizarea unor astfel de cristale. De altfel, am descoperit in Tunguska silicat de fier intr-o forma care nu poate fi reprodusa pe Pamant. Astfel de materiale pot fi produse doar in spatiu”, concluzioneaza cercetatorul rus.
ROMANIA PARANORMAL - LOCURI MISTERIOASE I
LOCURI MISTERIOASE
Uitate pe nedrept, trecute sub tacere de dezinteresul majoritatii cercetatorilor, pe teritoriul Romaniei exista nenumarate zone unde realitatea este invinsa de paranormal si unde taramurile se contopesc in soapte de legende, mistere si povesti incredibile. O parte a acestora sunt amintite mai jos. Ordinea in care sunt prezentate este absolut intamplatoare, nu am incercat sa alcatuiesc un top. La urma urmei, nu exista termen de comparatie intre locurile tainice cu care a fost binecuvantat sau blestemat pamantul romanesc.
POLOVRAGI - ADEVARATA PESTERA A LUI ZAMOLXIS ?
Pe malul Oltetului, intr-o ambianta de vis, in mijlocul naturii ne priveste ochiul negru al unei pesteri in care a fiintat odinioara insusi Zamolxis, Zeul-Om atat de iubit de daci. Numita printre altele, pestera lui Zamolxis, Pestera lui Pahomie sau Pestera Polovragi, formatiunea carstica din muntii Olteniei ascunde taine nebanuite. Profesorul Nicolae Simionescu dezvaluie o parte din denumirea de Polovragi, sugerand ca se trage din existenta unei campii “Poleo” unde se adunau vracii si initiatii dacilor. Ermitii daci erau capabili sa vindece toate bolile vremurilor cu ajutorul plantei magice numita Polovraga, planta disparuta in zilele noastre. Polovragi este, de asemenea, pestera descrisa de Mihai Eminescu in poemul “Memento mori”.
Conform legendelor, Zamolxis era detinator al unor puteri uluitoare, fiind capabil sa-si schimbe dupa dorinta infatisarea din tanar in batran. Prin pestera Polovragi, zeul suprem al geto-dacilor intra in adancuri pentru a iesi peste munti la cetatea Sarmizegetusei. Cand speologii au cercetat pestera in premiera, acum circa 100 de ani, au fost uluiti sa descopere urme de picioare umane incaltate, vechi de 2.000 de ani, fara indoiala urme de daci.
Zvonurile despre comorile dacice ascunse in Polovragi au atras sumedenie de rauvoitori si aventurieri lacomi. Toti acestia au avut parte de morti tragice in incercarile lor nesabuite de a tulbura linistea locului. Se spune ca blestemul lui Zamolxis inca vegheaza locul . Stau marturie zecile de cazuri, povestite in popor, despre ciobani carora le-au disparut oile, vacari care au ramas fara vacile din fata ochilor, nuntasi carora le disparea de pe mese bautura si mancarea - lasandu-i muti de spaima si bolnavi de nebunie.
Entuziastii fenomenelor paranormale numesc zona “Triunghiul Bermudelor din Oltenia". O intamplare demna de retinut este acea care vizeaza cunoscutul obicei al lui Tudor Valdimirescu de a reveni pentru rugaciune in preajma zidurilor Manastirii Polovragi. O iscalitura a sa ramasa in manastire se adauga variantei neoficiale in care o sosie a sa ar fi fost ucisa de eteristi, pe cand Domnul Tudor, un initiat al vremii, a ramasa in manastire pentru a trai deghizat in calugar pana la sfarsitul vietii.
SINCA VECHE SI ENIGMELE BISERICII DIN STANCA
Situat in frumoasa Tara a Fagarasului, Sinca Veche este un fascinant si stravechi sat romanesc care a avut candva patru biserici, trei de lemn si una din piatra; in prezent pastrandu-se doar biserica de piatra, care este si cea mai veche. Aceasta a fost construita pe locul unui strabun loc sacru despre care cercetatorii spun ca are o vechime uluitoare de circa 7.000 de ani. Cu toate ca exista numeroase voci care afirma ca biserica a fost unul dintre primele locuri de cult crestin din Dacia, o parte a specialistilor atrage atentia asupra inscriptiilor ne-crestine de pe unul dintre peretii altarului. Conform preotului Silvestru Popovici din Sinca Veche, acest perete face parte din biserica interioara, din pestera, care a fost in mare parte distrusa de catre cei care au sapat de-a lungul veacurilor in cautare de comori.
Incarcatura subtila a acestui loc se manifesta uneori prin aparitii inexplicabile de sfere de lumina, cruci si semne stranii. Pe unul dintre pereti se mai poate observa o sculptura a unui cap de dac cu barba, plete si cusma. Zona mai este celebra in randul initiatilor deoarece aici, in prejma marilor sarbatori religioase, unii oameni spun ca aud coruri care canta cantece de o frumusete nelumeasca. Toti cei care au auzit corul din alta lume au fost frapati de faptul ca, desi muzica parea bisericeasca, iar cuvintele se auzeau clar, nu reuseau sa retina sensul lor. Termenii nu sunau romaneste si totusi nu pareau straini de limba romana arhaica. Sa fi fost cantece in limba daca?
Despre sacralitatea acestui loc vorbesc numeroase intamplari, precum povestea lui Gheorghe Moldovan, un localnic urmarit de Securitate in anul 1953 pentru colaborare cu Rezistenta Anticomunista din Fagaras. Moldovan viseaza niste fiinte de lumina care-l avertizeaza si-l sfatuiesc unde sa se ascunda pentru a nu fi gasit. 43 de ani mai tarziu, in 1996, reporterul TVR Lucian Babeanu a intrat in pestera dorind sa traga cateva cadre si cu aceasta pentru o emisiune cand, spre stupoarea cameramanului, camera video a inceput sa porneasca si sa se opreasca singura, neraspunzand la comenzi. Crezand ca aparatul de filmat este defect, echipa a parasit pestera, iar in studiouri, cand au vizionat ceea ce se inregistrase, au avut surpriza sa observe sfere de lumina stralucitoare care roiau in adancul bisericii…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)