Opt artefacte inexplicabile

Din cand in cand, arheologii fac descoperiri uluitoare, care dezvaluie faptul ca una sau alta dintre civilizatiile stravechi foloseau uzual instrumente sau tehnologii „inventate“ in secolul XX. Iata cateva artefacte care, conform cronologiei unanim acceptate, nu ar fi avut cum sa existe inainte de a… exista.

1. COMPUTERUL ANTIKYTHERA, un procesor de 2.085 de ani

In anul 1900, resturile unui bizar instrument mecanic au fost recuperate de pe epava unei corabii antice, esuata la cativa kilometri de insula Creta. Artefactul consta intr-un complicat sistem de roti de bronz (trei s-au pastrat pana astazi) si cadrane de sticla fixate intr-un cadru de lemn. Analiza cu raze X a relevat faptul ca instrumentul fusese creat in anul 80 i.Hr., iar reconstituirea sa i-a dezvaluit functionalitatea – aceea de veritabil „computer“ astronomic, care putea indica, in functie de ora si de zi, pozitia exacta a Soarelui, a Lunii si a tuturor planetelor din sistemul solar. Desi se stie ca grecii erau buni astronomi, nici o informatie de ordin istoric pastrata de la ei nu semnaleaza existenta unei masinarii atat de sofisticate.

2. AVIONUL EGIPTEAN, un Concorde la anul 200 i.Hr.

In anul 1898, intr-un mormant din Saqqara, Egipt, un explorator descoperea o ciudata macheta din lemn a unui obiect cu aripi. Cum la acea vreme avionul nu fusese inventat, cercetatorii au considerat artefactul drept reprezentarea unei pasari si l-au facut „uitat“ intr-un muzeu din Cairo. In 1972, arheologul Kalil Messiha a dat intamplator peste macheta si a ramas socat de formele sale aerodinamice si de curbura aripilor, identica celei a unui avion Concorde. In plus, Messiha a facut legatura intre aceasta macheta si mai multe schite ciudate descoperite tot la Saqqara, ajungand la concluzia ca egiptenii planuiau, inca din secolul al II-lea i.Hr., construirea unui obiect zburator.

3. CRANIUL MITCHELL-HEDGES, sculptura maiasa cu laser

Acest craniu de cristal a fost modelat de maiasi in urma cu aproximativ 1.000 de ani. Analize complexe, efectuate de catre cercetatorii de la laboratoarele Hewlett Packard din California, arata ca artefactul a fost cioplit cu mare migala in sensul invers al axei naturale a cristalului – operatie imposibil de realizat fara ajutorul razelor laser. In plus, craniul are proprietati optice uluitoare, lumina focalizandu-se dinspre ceafa catre orbite. Unui sculptor din ziua de azi i-ar fi imposibil sa creeze acest efect in lipsa realizarii prealabile a unui model 3D al sculpturii, pe care sa-l urmeze, apoi, la micrometru, in manopera.

4. CIOCANUL LONDONEZ, unealta de dinaintea istoriei

Acest ciocan din fier cu coada de lemn a fost descoperit de o echipa de arheologii americani si britanici in 1936, pe un santier arheologic de la marginea Londrei (Kimball County, Nebraska, SUA). Unealta era incastrata intr-o roca veche de 400 de milioane de ani, iar testele efectuate asupra sa au relevat faptul ca a fost faurita in urma cu 500 de milioane de ani. De mentionat ca fierul ciocanului este mult mai pur decat oricare alt fier produs prin tehnologiile moderne.

5. HARTA LUI PIRI RE’IS, Pamantul turcului

Piri Re’is a fost un marinar turc care, in 1513, a desenat o harta a Africii, a Americilor si a Antarcticii. In 1929, cand a fost regasita, harta turcului a facut mare valva: oficial, Antarctica fusese descoperita abia in 1818. Ceea ce este si mai bizar la aceasta harta este faptul ca Piri Re’is – dupa cum dovedesc reconstituiri de ultima ora – a cartografiat fidel Antarctica asa cum arata aceasta inainte de a fi acoperita de zapada. Mai precis, in urma cu 6.000 de ani.

6. DESENELE DE LA NAZCA, un balon cu indieni,acum 2.000 de ani

Desenele au fost descoperite in anul 1930, cand aviatia SUA a inaugurat doua linii comerciale care survolau pampa peruana. Se pare ca acestea au fost realizate in perioada de inflorire a civilizatiei Nazca (300 i.Hr. - 600 d.Hr). Acoperind o suprafata de 450 de kilometri patrati, desenele de la Nazca infatiseaza diverse plante si animale. Cele mai mari reprezentari ajung la 200 de metri lungime. Printre acestea, apar si unele figuri ciudate, numite de cercetatori geoglife. In vreme ce comunitatea stiintifica este rezervata in privinta utilizarii geoglifelor, unii entuziasti afirma ca ele ar fi harti astronomice sau puncte de reper pentru OZN-uri (teorie speculata si in filmul “Semne” din 2002). Indiferent la ce au folosit, desenele de la Nazca n-ar fi putut fi realizate decat printr-o coordonare venita de foarte sus, cel mai probabil din balon (care, la vremea respectiva, evident, nu era „inventat“).

7. ORASUL NAN MADOL, misterioasa asezarea de pe reciful de corali

Datarea cu carbon-14 arata ca orasul Nan Madol a fost construit intre anii 200 i.Hr.- 800 d.Hr., pe un recif de corali din Micronezia, din aproximativ 250 milioane de tone de blocuri bazaltice. Asezarea se intindea pe o suprafata de aproximativ 18 kilometri patrati si era formata din peste 100 de insulite artificiale unite prin viaducte. Nimeni nu poate explica felul cum au fost transportate acolo blocurile de bazalt si nici cum a fost construit orasul. Pentru ridicarea lui Nan Madol, azi ar fi nevoie de zeci de macarale gigantice.

8. ZIDURILE SACSAYHUAMAN, precizie incasa de secol XX

3 ziduri concentrice, lungi de 360 de metri si inalte de sase, au fost construite, in secolul al XVI-lea, in jurul fortaretei incase Sacsayhuaman din Cuzco, Peru. Ele au fost ridicate din imensi bolovani de calcar, cantarind aproximativ 300 de tone fiecare. Incasii nu au folosit mortar pentru a fixa bolovanii, dar acestia sunt atat de bine asezati unul peste altul, incat nu se poate strecura intre ei nici macar o lama de cutit. Cum au reusit incasii sa construiasca un asemenea ansamblu cu tehnologiile secolului al XVI-lea ramane un mister.

Apele mistice din China

Legenda spune ca intr-unele si-au scapat zeitele cerului sulemenelile, iar in altele au inotat sirenele.

Rezervatia Naturala Jiuzhaigou

Aceasta este cealalta China. Sus, in muntii din provincia Sichuan, Rezervatia Naturala Jiuzhaigou adaposteste plante si animale rare, iar milioane de vizitatori descopera apele reci, curate, cu nuante de safir si smarald, departe de expansiunea industriala, care, mai la vale, acapareaza terenuri si vieti. Jiuzhaigou inseamna "valea celor noua sate", caci odinioara erau noua, dar altele sunt cifrele care conteaza acum. Iazurile cristaline lucesc printre ceturi si legende.


Vreo 80 de hoteluri sunt grupate compact la gura unei vai in forma de Y, lunga de 30 de km, in Muntii Min, din China Centrala, unde 280 de autobuze asteapta sa-i transporte pe cei circa 18.000 de vizitatori pe un incantator traseu, pe langa o salba de lacuri serpuitoare pline de flori colorate si de cascade rasfirate pe sub versanti acoperiti cu paduri de artar, molid sau bambus, prin care se mai vad urmele vechilor alunecari de teren. Daca norii o ingaduie, e vorba de numai 40 de minute de zbor din impaduritul Chengdu, in provincia Sichuan, punct de plecare spre alte obiective turistice din care a germinat civilizatia chineza acum 3.000 de ani.

Vazduhul rasuna de muzica apelor cand ploile de primavara inunda Valea Rize, rostogolindu-se in cataracte largi dintr-un lac intr-altul. Cu o inaltime de sapte metri, Cascada Sagetii de Bambus se intinde pe 150 de metri.

Micile lacuri si paraiele acoperite de ierburi sunt inconjurate de promenade din lemn, iar autobuzele opresc pentru a le permite grupurilor de turisti sa hoinareasca dupa pofta inimii. Mai apoi, acestia stau la coada la un alt autobuz, care ii duce mai departe.

Ghetarii au sculptat cele doua vai care se unesc in Valea Shuzheng - Zechawa si Rize, care urca pana la circa 3.000 de metri - cu pereti care-i descurajeaza pe cataratorii amatori, dar nu suficient de abrupti pentru a-ti abate privirea de la extraordinara frumusete calcaroasa a paraielor de dedesubt.

Geologia acestei parti a Podisului Tibet e un fund de mare, astfel incat calcarul, dizolvandu-se, le da apelor culoare de smarald sau peruzea, in functie de lumina, sau intensifica azurul reflectat al cerului. Avalansele ce au blocat paraiele au format lacuri, dar legenda spune ca intr-unele si-au scapat zeitele cerului sulemenelile, iar in altele au inotat sirenele.

Pacea diminetii reflecta cerul si pamantul, colorate de depunerile minerale si plantele acvatice din Lacul celor Cinci Flori. Chinezii spun ca peisajul este magic: Nimic sub soare - spun ei - nu se compara cu Jiuzhaigou.

Orasul Interzis - centrul Chinei imperiale

Gugong, sau Orasul Interzis, este situat in centrul Beijingului, la nord de renumita Piata Tiananmen. Turistii, incantati de minunatiile Palatului Imperial, patrund de regula prin poarta din sud si ies prin cea din nord, dupa un tur complet prin fostul centru cultural si administrativ al fostului imperiu chinez. Cursele de autobuz sunt regulate, iar legaturile cu celelelte puncte de atractie turistica din capitala chineza sunt excelente.

Gugong, sau Orasul Interzis, este situat in centrul Beijingului, la nord de renumita Piata Tiananmen. Turistii, incantati de minunatiile Palatului Imperial, patrund de regula prin poarta din sud si ies prin cea din nord, dupa un tur complet prin fostul centru cultural si administrativ al fostului imperiu chinez. Cursele de autobuz sunt regulate, iar legaturile cu celelelte puncte de atractie turistica din capitala chineza sunt excelente.
Despartit de restul lumii printr-un zid extrem de inalt rosu ca focul si interzis tuturor muritorilor de rand, Orasul Interzis din centrul capitalei chinze, este un oras in oras. Acesta a fost centrul imperiului chinez, iar pentru ei, centrul lumii. Dinastiile Ming si Qing au condus destinele imperiului din spatele acestor ziduri.

Istoria Beijingului ca spatiu locuit este imemoriala si se pierde in negura timpurilor. In schimb, cea a Orasului Interzis este clar definita de insasi amplasarea cladirilor. Centrul Inperial este ctitoria impratului Yongle din dinastia Ming, care si-a stramutat aici capitala de la Nanking, in 1420.

Complexul imperial a necesitat o munca titanica pentru a satisface necesitatile majestatii sale. In 1644, Orasul Interzis a fost jefuit de catre manciurieni la caderea dinastiei Ming. Dar imparatii Manciuriei din dinastia Qing, l-au refacut dupa ce s-au instalat in Tronul Dragonului, aducandu-i din nou gloria si opulenta de alta data.

Ba mai mult, la vechea stralucire, orbitoare pentru oamenii de rand, au fost adaugate alte minunate lacuri, temple, palate si gradini. In aceasta perioada, Orasul a ajuns la adevarata lui splendoare maiestuoasa.

Are forma unui patrat si este orientat pe o axa nord-sud. este inconjurat de un zid larg, de 10,4 metri inaltime. In interiorul zidurilor, palatele, portile, curtile interioare si gradinile sunt dispuse simetric.

Numarul total al camerelor se ridica la 9.000, care au fost ocupate in trecut de imparat si suita sa de doamne (mama, sotiile si concubinele) si de o intreaga armata de eunuci si slugi.

Exista un cod de legi, precis elaborat pentru fiecare activitate din viata de zi-cu-zi. Existau, de asemenea, eticheta si tabuurile, iar Orasul Interzis s-a transformat incetul cu incetul intr-o colivie aurita.

Toate cladirile importante sunt orientate catre sud, ceea ce ar putea insemna o negare a puterii fortelor ostile si supranaturale din nord (mongolii si vanturile reci dinspre Siberia). Pana si intrarea dinspre sud, numita Poarta Meridian (Wumen), a capatat o insemnateta deosebita. Aici imparatul isi trecea in revista trupele. Exista aici pe vremuri o curte transversala strabatuta de un izvor, Raul de Aur, care este taiat de cinci poduri, toate din marmura. Podurile sunt reprezentarile celor cinci vituti.

Acestea conduceau la Poarta Supremei Armonii, dimcolo de care se afla o curte larga care a fost conceputa de asa natura incat sa ofere adapost pentru 20.000 de oameni. In partea opusa a curtii, veti vedea cea mai inalta cladire din Orasul Interzis, Sala Supremei Armonii. Aici trona imparatul cu fast imperial in timpul unor reuniuni de stat cu caracter deosebit.

In jurul lui planau nori de tamaie si furnicau un regiment de oficiali si demnitari in susurul discret si gentil al clopoteilor de aur. In continuare veti intalni inca doua sali de ceremonii: Sala Perfectei Armonii si Sala Conservatei Armonii.

Inspre nord se vad locuintele in care traiau imparatul si suita lui, de o marime ceva mai naturala. Aici se gasesc cele mai insemnate comori care au fost adunate de conducatorii statului de-a lungul vremurilor, printre care se gaseste o colectie de ceasuri si una de papusi frantuzesti.

Japonezii au pradat Orasul Interzis in anul 1937 si pana si garda nationala a luat multe bogatii cand a plecat pe insula Taiwan, in 1949.

Cea mai mare spioana din toate timpurile

Cea care avea sa devina cea mai cunoscuta spioana secolului XX s-a nascut in anul 1876 intr-un orasel din Olanda, cu numele de Margaretha Geertruida (M’Greet) Zelle. Era o exceptie exotica de la standardul de frumusete blonda cu ochi albastri din Olanda: bruneta, inalta si ochi caprui. La doar 18 ani, dupa ce tatal ei a dat faliment si mama ei a murit, s-a maritat cu un militar de cariera, Rudolph MacLeoud. Cei doi s-au intalnit in urma unui anunt matrimonial, care de fapt fusese publicat ca o gluma. Macleoud a acceptat totusi sa se intalneasca cu tanara M’Greet si cei doi s-au indragostit. Aici se pare ca a inceput atractia lui Mata Hari pentru barbatii in uniforma, a povestit ea mai tarziu.

MacLeoud nu era un sot despre care sa-i scrii mamei. In ciuda batailor si a aventurilor cu alte femei, M’Greet a ramas cu el si cuplul s-a mutat in Indiile Olandeze. M’greet nascuse deja un baietel, iar in localitatea Java unde se stabilisera mai nascuse o fetita. Baiatul a murit otravit in 1899, desi faptasul nu a fost niciodata gasit. Cuplul nu a suferit tragediei si Margaretha a divortat de Rudolph. Acesta din urma a pastrat custodia fetei lor. Margaretha s-a mai casatorit o data si a nascut o fetita, dar si aceasta a doua casatorie s-a terminat tot cu un divort.
Olandeza bruneta si oachesa s-a mutat la Paris unde a incercat sa lucreze ca model pentru pictori. Incepand cu 1905 a inceput sa fie cunoscuta drep dansatoare exotica prin excelenta, si in aceasta perioada a adoptat numele Mata Hari care inseamna “Mama de Dumnezeu” in sanskrita, sau “Ochi de Rasarit” in indiana. Femeia era o prezenta inedita in lumea mondena, prezentandu-se drept o printesa din Indonezia, initiata in arta dansurilor vedice. Era dezinhibata si provocotoare si nu ezita sa pozeze aproape sau complet goala.

A ajuns o celebritate internationala si ca atare ii era destul de usor sa calatoareasca in Europa intr-o perioada tensionata din punct de vedere politic si militar. Incepe o relatie ofiterul rus Vadim de Maslov. Patrunde astfel in lumea spionajului si a contraspionajului. Avand amanti cu functii si pozitii foarte intalte Mata hari putea obtine foarte usor informatii si le putea transmite la fel de simplu. In timpul Primului Razboi Mondial Mata Hari castigase o reputatie de curtezana a marilor lideri militari. Interogata de spionii britanici, a marturisit ca lucreaza pentru Serviciile Secrete Franceze, dar acest lucru nu a fost niciodata confirmat de francezi si nu se stie daca era o minciuna sau nu.
In 1917, un atasat german de la Madrid a comunicat superiorilor sai de la Berlin cat de utile erau informatiile transmise de un agent secret cunoscut doar dupa apelativul H21. Francezii au interceptat acest mesaj si au facut legatura intre H21 si Mata Hari, concluzionand ca sunt aceeasi persoana. Pe de alta parte informatiile trimise de H21 erau codate, dar intr-un cod care fusese deja tradus de catre spionii francezii, ceea ce istoricii considera ca este dovada ca Mata Hari de fapt era un agent dublu.

Cand aceasta a fost arestata in februarie 1917, Franta se afla intr-o situatie dramatica. Moralul era la pamant, tara suferisera pierderi incalculabile in resurse si vieti umane… era nevoie de un tap ispasitor. Acuzatorii lui Mata Hara au prezentat-o drept “cel mai periculos spion al epocii moderne, a carui activitate a dus la moartea a mii de oameni”. A fost gasita vinovata si executata in fata unui pluton in octombrie 1917. In anii ce au urmat procesului, s-a descoperit ca de fapt acuzarea nu avea decat probe circumstantiale.
Se spune ca in momentul mortii sale a fost extrem de calma si senina, crezand ca de fapt gloantele executorilor au fost inlocuite cu gloante oarbe, ca parte a unui plan secret de salvare care insa nu a reusit. Alt zvon arata ca Mata Hari ar fi flirtat cu cei care urmau sa o execute. Aceste zvonuri sunt cel mai probabil inventii ale presei vremii, intrigata de ideea unei femei spion care a platit pretul suprem pentru faptele ei. Fostul ei sot, Rudolph MacLeoud a declarat: “Orice ar fi facut in viata, nu merita asa ceva”.
Cert este ca Mata Hari a fost una dintre primele femei fatale ale secolului, ce avea sa provoace discutii si sa inspire artisti pentru decenii la rand. Popularitatea personajului se datoreaza si filmului Mata Hari din 1931, cu Greta Garbo in rolul principal. De atunci Mata Hari a aparut in carti, filme, jocuri de calculator, astfel incat adevarata Margaretha Zeele s-a pierdut undeva in oceanul de zvonuri si presupozitii, inlocuita de imaginea ideala a unei femei fatale.

21 decembrie 2012–Apocalipsa sau coincidenta? 1/2

Oracolele au prezis o apocalipsa care va avea loc in timpurile noastre, centrata in jurul anului 2012. Toate sugereaza ca ceva se va intampla in acea zi.

Chiar daca majoritatea au fost scrise in urma cu sute de ani, acuratetea lor intereseaza in mod special lumea moderna, deoarece previziunile apocaliptice pe care le contin se refera in mod special la perioada pe care noi o traim in prezent. Este o profetie sau doar o coincidenta?

Inapoi la mayasi

Maya a fost una dintre cele mai cunoscute civilizatii din Mezoamerica. Istoria maya cunoaste trei faze: perioada preclasica, care incepe in jurul anului 2600 i.Cr., clasica si postclasica, perioada care s-a incheiat cu cateva secole in urma, desi sunt voci care sustin ca populatia maya nu a disparut cu adevarat niciodata. Perioada cuprinsa intre anii 250 e.n. si 900 e.n., cunoscuta si sub numele de perioada clasica, avea sa insemne apogeul culturii mayase. Domeniile vaste pe care acestia le ocupau, incluzand teritoriul actual al Mexicului, Guatemalei, nordul Belizelor si vestul Hondurasului, au contribuit la supravietuirea si perpetuarea acestei civilizatii pentru o lunga perioada de timp.

Desi nu mayasii au fost cei care au pus bazele astrologiei, epigrafiei, scrisului sau sistemelor calendaristice, ci le-au preluat de la o puternica civilizatie antecesoare, olmecii, aceste stiinte au fost desavarsite de catre mayasi. Nici cunostintele de arhitectura si inginerie nu le erau straine. Marturie a acestui fapt stau constructiile care le-au supravietuit timp de secole: arhitectura ceremoniala, incluzand piramide care serveau drept temple, palate si observatoare astronomice, rezervoare subterane in care colectau si pastrau apa de ploaie, toate construite fara ajutorul uneltelor de metal. In jurul anului 300 e.n., mayasii au adoptat un sistem de conducere ierarhic, condus de regi si de nobili. Civilizatia s-a dezvoltat intr-un regat foarte bine structurat in timpul perioadei clasice. Societatea lor era formata din mai multe state independente, fiecare dintre ele avand atat o societate agricola rurala, cat si intinse localitati urbane, construite in jurul lacasurilor de cult. Declinul a inceput dupa anul 900 e.n., cand, din motive inca ramase neintelese, mayasii din regiunile sudice si-au abandonat orasele. Ulterior, formatiunile nordice au fost integrate in civilizatia tolteca, ceea ce le-a prelungit existenta si cultura pana in jurul anului 1200. Cateva formatiuni periferice au continuat sa existe pana la venirea conquistadorilor, la inceputul secolului XVI.

Calendarul cel lung, la final

Conceptul de calendar mayas in sine este unul complex, asta deoarece nu exista doar unul, ci trei astfel de calendare. Primul dintre ele este calendarul religios, care are nevoie de 260 de zile pentru a completa un ciclu religios. Cel de-al doilea este cel solar, care are 365 de zile, numit Haab. Echivalentul a ceea ce cunostem noi in prezent a fi un an, insemna la mayasi echivalentul unui Tun, 20 de Tun inseamna un Katun, 20 de katun este echivalentul unui Baktun (aproape 400 de ani), iar 13 Baktun inseamna Marele Ciclu de 1 872 000 zile sau 5 200 de Tun, adica 5 125 de ani. Primele doua calendare erau folosite pentru a prezice influente care puteau schimba destinul, preziceri personale sau evenimente apropiate. Insa nici unul dintre ele nu contine teribila sentinta care da nastere unor dezbateri din ce in ce mai aprinse, pe masura ce momentul se apropie. Toate acestea sunt prevazute de un al treilea sistem, cel numit "Calendarul cel lung."

Calendarul gregorian, pe care il folosim in prezent, a fost introdus in Europa in 1582. Conform acestuia, Pamantul face o orbita completa in 365,25 de zile, cu o eroare de 0.0003 %, o masuratoare destul de exacta, avand in vedere ca a avut loc in urma cu 400 de ani. Calenadrul mayas este derivat din cel al predecesorilor lor, olmecii, a caror cultura dateaza cu 3000 de ani mai devreme. Acestia, fara a avea la indemana instrumentele secolului XVI european, au reusit sa aproximeze un an in 365,2420, deci cu o eroare de 0.0002 %, o masuratoare mult mai precisa si, mai ales, facuta mult mai devreme.

Oamenii de stiinta au incercat sa coreleze sistemul de numerotare al calendarului mayas cu calendarul gregorian, inca de la inceputul acestui secol. Aceasta corelatie, cunoscuta sub denumirea de corelatia GMT, a fost finalizata in 1950. Astfel, inceputul Marelui Ciclu sau ziua 0.0.0.0.0. ii corespunde datei de 11 august 3114 I.Cr. si se termina in 13.0.0.0.0 sau 21 decembrie 2012. De-a lungul decadelor ce au urmat, multe dezbateri s-au focusat pe gasirea corelatiei exacte dintre cele doua calendare. Majoritatea cercetatorilor din domeniu sunt de acord insa ca aceasta echivalare este cat se poate de exacta, ceea ce inseamna ca intr-adevar, sfarsitul calendarului maya corespunde datei de 21 decembrie 2012.

In 21 decembrie, in timpul solstitiului de iarna, o conjunctura planetara mai putin obisnuita va avea loc: Pamantul se va alinia cu Soarele, care se va afla in mijlocul ecuatorului galaxiei Caii Lactee, alcatuind ceea ce vechii maya numeau "Copacul sfant". Ciudata aliniere nu va fi brusca, ci este pregatita de cateva mii de ani, pentru a avea loc in data de 21 decembrie 2012, la ora 11:11 a.m. GMT. Conform credintei mayase, centrul galaxiei este uterul cosmic: loc al mortii, al transformarii, al regenerarii si al renasterii. Acest moment marcheaza finalul calendarului.

Perspectiva Evangheliilor Gnostice asupra religiei

Termenul de evanghelii gnostice se refera la o colectie de scrieri privitoare la invatamintele lui Isus, scrise in majoritate in secolul al II-lea al erei noastre.

Desi nu se incadreaza in canoanele bisericesti, acestea au starnit de-a lungul timpului interesul oamenilor de stiinta, cei care au adoptat si adaptat aceste invataturi neoficiale vietii lor cotidiene, de multe ori in detrimentul celor canonice. Andrew Bernhard subliniaza intr-una din cartile sale despre evangheliile non-canonice faptul ca acestea contin invataturile lui Isus, repovestirea lor sau episoade din viata acestuia.

Evangheliile “cunoasterii”

Repudiate de o mare parte a crestinilor si negasindu-si locul in randul scriiturilor bisericesti oficiale, invataturile gnostice au fost incadrate ca fiind scrieri aprocrife ale Noului Testament. Succesul de care se bucura acestea in ultimii ani se datoreaza unor controverse religioase, pornite in majoritate de la romanul lui Dan Brown, Codul lui Da Vinci. Popularitatea neasteptata pe care romanul a avut-o, si mai ales, controversele aprige care s-au nascut in urma publicarii lui, au trezit interesul publicului pentru acest domeniu. Romanului i-au urmat o serie de documentare si chiar filme de fictiune, menite sa pastreze viu interesul pasionatilor de acest subiect. Brusc, evangheliile gnostice au intrat in atentia publicului larg, facandu-si o intrare demna de interes pe scena vietii religioase.

Termenul de “gnosticism crestin” reprezinta o comunitate crestina timpurie, care credea ca salvarea sufletului inseamna renuntarea la lumea materiala prin intermediul revelatiei. Conform acestora, raspunsurile la intrebarile de natura spirituala ar trebui cautate inauntrul fiintei, nu in exteriorul ei.

Majoritatea Evengheliilor Gnostice au fost gasite accidental, unele dintre ele fiind conservate aproape in totalitate, altele fiind recuperate doar partial sau fragmentar. Anumite manuscrise au fost multiplicate, iar in prezent ne-au parvenit numai copiile, cum este si cazul Evangheliei dupa Maria. Manuscrisele de la Nag Hammadi au fost descoperite de catre doi fermieri, in decembrie 1945, si au fost numite dupa zona in care au fost adapostite timp de secole, in vreme ce alte evanghelii gnostice au fost gasite in perioade si locatii diferite.

Evanghelia dupa Maria

Evanghelia dupa Maria a fost recuperata ca parte a Codexului Akhmim si a vazut lumina tiparului pentru prima data in 1955. Aceasta a fost descoperita in anul 1896, intr-un codex de papirus, fiind incadrata in categoria cartilor apocrife. Desi termenul utilizat pentru a descrie acest manuscris este “evanghelie”, documentul nu reprezinta o evanghelie in sensul scolastic al cuvantului.

Akhmim Codex sau Papyrus Berolinesis 8502 pentru cercetatori, continea in momentul descoperirii sale inca trei texte apocrife. Toate cele patru documente erau redactate in limba copta. Ulterior, inca doua fragmente ale Evangheliei dupa Maria au mai fost descoperite, insa amandoua erau transcrise in limba greaca.
Dezbaterile asupra perioadei in care au fost scrise sau asupra limbii in care au fost redactate in original nu au intarziat sa apara. Teologul feminist Karen King este de parere ca evanghelia originala a fost scrisa undeva in a doua jumatate a celui de-al doilea secol. In acelasi timp, o alta cercetatoare, Esther De Boer, crede ca aceasta a fost scrisa mult mai devreme. Cele doua fragmente in limba greaca, datand din secolul III, au fost publicate in 1938 si 1983, iar cel scris in copta a fost tradus si publicat pentru prima data in 1955.

Insa cea mai mare controversa legata de aceasta evanghelie pierduta si gasita incepe chiar din titlu. Cercetatorii si istoricii au fost de acord, in general, ca este vorba despre o scriere apocrifa, insa au intampinat dificultati in a se pune de acord asupra persoanei la care se referea textul. Care Maria? Argumentele in favoarea Mariei Magdalena sunt numeroase, tinand cont de faptul ca statutul ei de discipol al lui Isus era recunoscut si de faptul ca ea a fost primul martor al Reinvierii. De asemenea, numele ei este pomenit in numeroase scrieri crestine timpurii. Se pare ca aceasta il acompania pe Isus in calatorii, iar Evanghelia dupa Matei o mentioneaza ca fiind unul dintre martorii crucificarii lui Isus. In Evanghelia dupa Ioan, Maria este primul martor al Invierii lui Isus.

In cuprinsul acestei scrieri, exista un episod in care Maria ia cuvantul in fata discipolilor, iar Petru o contrazice vehement pe motiv ca este femeie. Acelasi episod este mentionat in Evanghelia dupa Ioan si intr-un alt text apocrif, Pistis Sophia. In acest text, Maria este identificata fara niciun dubiu ca fiind Maria Magdalena. Chiar si scena finala din Evanghelia dupa Maria vine in sustinerea acestei teorii. Unul dintre apostoli sare in apararea femeii, spunandu-i lui Petru: “Sigur ca invatatorul o cunoaste mai bine. De aceea o iubeste pe ea mai mult decat pe noi.” Afirmatia apostolului este mentionata si in Evanghelia dupa Filip.Petru este ofensat de faptul ca Invatatorul a optat sa vorbeasca in secret cu o femeie despre viziuni, in loc sa faca acest lucru liber, in prezenta tuturor discipolilor. Acesta nu intelege de ce Isus o prefera pe Maria pentru a Ii interpreta invataturile, in locul altui discipol.

Alti istorici sunt de parere ca este vorba despre Fecioara Maria, ceea ce ar putea explica la fel de bine de ce Isus o iubea pe ea mai mult decat pe ceilalti discipoli. Cateva pasaje intalnite in evanghelii o indica tot pe Fecioara ca fiind discipolul aflat in competitie cu Petru.

Evanghelia dupa Iuda

In anii ‘70 , un papirus scris in limba copta a fost descoperit in apropierea localitatii Beni Masah, in Egipt. Datarea cu carbon il plaseaza in secolul II al erei noastre, iar majoritatea istoricilor ii recunosc vechimea, insa nu si autenticitatea scrierii. Desi evangheliile canonice au fost scrise de cei ale caror nume le poarta, ultimul text intrat in randul scrierilor gnostice nu a fost scris de Iuda, ci mai degraba de adeptii gnostici ai lui Isus. Descoperit in urma cu 30 de ani, manuscrisul a incaput in mana expertilor abia in anul 2005, intr-o stare mai mult decat deplorabila. Expertii au depus o munca titanica pentru a evita distrugerea a ceea ce a mai ramas din text. Conform cercetatorilor, manuscrisul original continea 31 de pagini scrise pe ambele parti. Cand a aparut pentru prima data pe piata, in 1999, acesta mai avea doar 13 pagini scrise pe ambele parti. S-a speculat ca paginile lipsa au fost indepartate deliberat, pentru a fi vandute pe piata neagra. Existenta unei Evanghelii a lui Iuda este mentionata in jurul anului 180 d.Hr. de catre episcopul Irineu din Lyon, care o include in randul textelor apocrife, negandu-i insa veridicitatea in cartea sa, “Despre erezii”.Prima traducere a fost efectuata in 2006 de catre National Geographic Society, care a creat ulterior si un documentar amplu pe aceasta tema.

In privinta episodului tradarii lui Isus, evangheliile canonice se afla in consens: Iuda este cel care l-a tradat pe Isus, predandu-L soldatilor romani contra unor arginti. Insa proaspat descoperita evanghelie vine sa aduca o noua perspectiva asupra acestui episod. Documentul descrie intreg episodul tradarii si mortii lui Isus, din perspectiva lui Iuda. Texul este o povestire gnostica a unui aranjament intre Iuda si Isus, in care primul trebuie sa-si vanda Invatatorul romanilor pentru ca sarcina Acestuia pe Pamant sa fie incheiata. In aceasta noua perspectiva, Iuda este reabilitat. El nu a facut decat sa asculte instructiunile Invatatorului, iar rolurile sunt inversate. Cel care era considerat pana acum tradator s-a dovedit a fi, de fapt, unealta vointei divine, si in acelasi timp, cel mai de incredere apostol al lui Isus. Fiul Domnului este cel care isi regizeaza aceasta iesire de pe scena istoriei, iar Iuda este catalizatorul. Insa nu numai ideea tradatorului care este, de fapt, apostolul ales, a iritat reprezentantii lumii crestine, ci si faptul ca se sugereaza ca Isus si-a orchestrat singur tradarea pentru a evada din propriul corp, din cauza ca se simtea captiv, nu pentru a mantui omenirea. O alta versiune asupra a doua evenimente de baza ale culturii crestine face ca acest nou aparut text sa fie vazut ca apartinand unor curente gnostice, conform carora corpul uman este o forma de inchisoare a spiritului, iar Iuda este cel care a ajutat spiritul lui Isus sa scape de aceste constrangeri fizice.

Spre deosbire de textele canonice, care nareaza fapte din ultimul an de viata a lui Isus (in Evanghelia dupa Ioan sunt ultimii trei ani) si despre nasterea Acestuia (in evangheliile dupa Luca si dupa Matei), Evanghelia dupa Iuda este scrisa sub forma unui dialog intre Invatator, Iuda si apostoli, fara a se incadra in contextul filozofic retoric. Acest gen era extrem de popular la inceputul crestinismului, in vreme ce singurele evanghelii scrise sub forma narativa sunt cele canonice. Ca si in scrierile canonice, in Evanghelia dupa Iuda se povesteste episodul in care Isus este arestat de catre soldatii romani, iar Iuda primeste de la acestia argintii. Insa, spre deosebire de primele, in acest text se insista pe rolul important pe care apostolul l-a jucat in implinirea menirii pe Pamant a Fiului Domnului. O alta diferenta semnificativa este data de faptul ca in Noul Testament, Iuda, macinat de remuscari, se spanzura de un copac, insa in evanghelie nu se specifica soarta pe care a avut-o acesta dupa arestarea lui Isus, desi este consemnata o viziune pe care Iuda o impartaseste Invatatorului, in care acesta vazuse cum ceilalti 11 apostoli il vor ucide aruncand cu pietre in el.

Maria, discipolul preferat al lui Isus, Petru, una dintre figurile cheie ale religiei crestine, un discipol invidios, Iuda tradatorul care nu era tradator, ci de fapt, un erou nedreptatit al carui sacrificiu nu a fost recunoscut nici astazi, toate aceste fapte continute in evangheliile gnostice au aruncat o umbra asupra textelor biblice canonice. Cat adevar si cata fantezie contin acestea?


Istoricii si-au vazut, astfel, toate teoriile date peste cap, prezenta europenilor in China in urma cu patru, trei sau doua milenii nefiind una la care sa se astepte cineva. Dovezile arheologice sustin insa ca o civilizatie caucaziana s-a dezvolvat si a disparut misterios in chiar inima Asiei, in ceea ce astazi este desertul Taklaman.

Ce mister ascund mumiile celtice din China?

Aparent, nu exista nicio legatura intre celtii din insulele britanice si vestul continentului european si stravechii locuitori ai Chinei. Si totusi, mai multe mumii, descoperite in vestul Chinei, sugereaza faptul ca in urma cu cel putin 3 milenii, cele doua popoare s-au intalnit in repetate randuri.

Testele ADN au demonstrat ca mumiile unui barbat, unui copil si a trei femei, apartin tribului Caledonilor, neam originar din centrul Scotiei. Misterul este cu atat mai mare cu cat mumiile au fost scoase la lumina, in 1978, in desertul Taklaman din regiunea Xinjiang din vestul Chinei (Taklaman se traduce in limba chineza prin "locul in care intri dar nu mai iesi niciodata"). Mumia barbatului, extrem de bine conservata, are parul roscat, obraji proeminenti, un nas lung si barba, nimic din ceea ce ar aminti de un asiatic. O alta mumie, descoperita in anii 80, la fel de bine prezervata, apartine unei femei care a trait in urma cu 4000 de ani, cu mai bine de 1000 de ani inaintea barbatului descoperit in acelasi desert. Aceasta mumie ne infatiseaza o femeie cu aspect european, cu ochi mari, par brun-roscat si numeroase desene faciale.

Misterul se adanceste odata cu descoperirea, in anul 1995, a unei alte mumii, asa numitul Om Yinpan, vechi de 2000 de ani, ce prezinta trasaturi caucaziene. Barbatul avea circa 2 metri inaltime, si purta o masca mortuara din aur, o straveche traditie greaca. In plus, acesta era blond, avea barba si purta podoabe tipic europene.

NASA: explozii solare devastatoare vor lovi Terra

Terra va suferi, in anul 2013, efectele unor explozii solare de-a dreptul devastatoare, anunta oficialii NASA. Sistemele electrice vor fi distruse, satelitii artificiali vor inceta sa functioneze, zborurile vor fi intrerupte, iar Terra se va scufunda in intuneric dupa ce generatoarele de curent electric se vor supraincalzi. Toate acestea se vor intampla in maxim 3 ani, atunci cand Soarele va ajunge la maximul puterii sale, este mesajul ingrijorator al acelorasi specialisti.

NASA avertizeaza: explozii solare devastatoare vor lovi Terra cat de curand
Oamenii de stiinta sustin ca distrugerile vor afecta toata aparatura electronica, de la dispozitiviele bancare si cele din spitale, pana la computerele personale si Ipod-uri. Pierderile financiare s-ar ridica astfel, in urma valurilor fara precedent de energie magnetica, la mai multe miliarde dolari, fara insa a putea aproxima o valoare exacta a pagubelor. "Stim ca va veni, dar nu putem estima cat de rau va fi", afirma Dr. Richard Fisher, directorul departamentului de heliofizica din cadrul NASA.

"Primele vor cadea sistemele de comunicatie, satelitii si sistemele de ghidare a avioanelor. Cat de curand, vor urma dispozitivele electrice din banci, spitale si chiar si cele din propriile noastre case. Vor fi probleme uriase pentru omenire. Largi parti ale globului vor ramane complet in intuneric, din cauza caderii sistemelor generatoare de energie, iar refacerea acestora va necesita mult timp", a adaugat acesta.

Cel mai optimist scenariu este acela in care Terra va suferi doar cateva ore din cauza furtunilor magnetice si nu zile sau luni intregi, asa cum prevede Dr. Fisher. Cert este, avertizeaza cercetatorii NASA, ca masurile trebuie luate din timp pentru a preveni un dezastru de asemenea proportii.

MISTERE ALE BIBLIEI

SFANTUL GRAAL
Misterul: Unde este Sfantul Graal?

Potrivit mitologiei crestine, Sfantul Graal a fost amfora, vasul sau cupa folosita de catre Iisus la Cina cea de Taina, recipient despre care se spune ca ar poseda puteri miraculoase. Exista o legenda care vorbeste despre Iosif din Arimateea, un apropiat al lui Iisus si cel care i-a ingropat trupul lipsit de viata, cel care a intrat in posesia Graalului dupa ce o aparitie chiar a Mantuitorului i l-ar fi inmanat. Iosif ar fi luat vasul si le-ar fi cerut apostolilor sai sa il transporte pe teritoriul Britaniei. Credinta in Graal si interesul fata de posibilele locuri unde s-ar putea afla nu au palit niciodata. S-a presupus, de-a lungul timpului, ca el ar fi in posesia mai multor grupuri. Cele mai multe suspiciuni in acest sens le-au trezit Cavalerii Templieri, probabil pentru ca acestia se aflau la apogeul influentei lor in perioada in care povestile despre Graal au inceput sa circule.

CHIVOTUL LEGAMANTULUI
Misterul: Unde este Chivotul Legamantului?

Chivotul Legii, cum se mai numeste artefactul mentionat in capitolul Exodului din Biblie, reprezinta cea mai importanta comoara a "Poporului Ales". Pentru israeliti, el constituia cel mai sacru obiect de pe Pamant, creat de Dumnezeu Insusi, prin intermediul lui Moise, pe Muntele Sinai. Chivotul era un cufar masiv, poleit cu aur, lung de 118 centimetri, inalt si lat de 78 centimetri, cu o pereche de manere din lemn de o parte si de cealalta si cu doi heruvimi din aur dispusi fata in fata, cu aripile intinse, deasupra capacului. Cufarul trebuia sa adaposteasca relicvele sacre, printre care cele doua table de piatra pe care erau scrise Cele Zece Porunci si un vas cu mana din cer, care cazuse spre hrana evreilor in pustie, dupa ce trecusera Marea Rosie, cand au fost eliberati din robia Egiptului. Ierusalimul, capitala regatului israelian si casa Templului lui Solomon, era si locul in care era gazduit Chivotul Legamantului.

SODOMA SI GOMORA
Misterul: Au fost orase reale? Si daca da, unde se se aflau?

Pentru pacatele si murdaria morala a locuitorilor lor, Sodoma, Gomora, Adma si Zeboim au fost distruse prin "foc si pucioasa venita de la Dumnezeu din ceruri" (Geneza 19:24-25). In crestinism si in islam, numele celor doua orase au devenit sinonime cu pacatul total, impardonabil, iar caderea lor se confunda cu manifestarea proverbiala a maniei Domnului. Totusi, existenta istorica a Sodomei si a Gomorei este, inca, un subiect de dezbatere in radul arheologilor. Biblia le indica amplasarea undeva in apropierea Marii Moarte. Posibili candidati devin, in aceasta situatie, siturile descoperite sau vizitate de arheologii Walter E. Rast si R Thomas Schaub in 1973, intre care se numara si Bab edh-Dhra, excavat in 1965 de catre arheologul Paul Lapp.

GRADINA EDENULUI
Misterul: Unde se afla Gradina Edenului?

In timp ce majoritatea teologilor si initiatilor "biblici" considera ca pasajul care istoriseste despre Gradina Edenului este, cel mai probabil, simbolic, altii sunt de parere ca locul a existat intr-adevar, chiar aici, pe Pamant. Mai mult, Biblia ar oferi unele indicii destul de clare cu referire la locatia sa exacta. Aceasta convingere a condus la organizarea multor incercari de a localiza Gradina. Povestea creatiei din Geneza mentioneaza amplasarea geografica atat a Edenului, gradina celor patru rauri biblice (Pison, Gihon, Tigru si Eufrat), cat si a celor trei regiuni biblice ( Havila, Asiria si Kush).

TRIBURILE PIERDUTE
Misterul: Ce s-a intamplat cu Cele Zece Triburi Pierdute ale Lui Israel?

Inca de cand asirienii au exilat triburile pierdute ale lui Israel, in secolul VIII i.Chr., misterul continuarii vietii lor din acel moment s-a adancit cu timpul, fara a se fi elucidat vreodata. Unde s-au dus? Sunt legitime declaratiile unor grupuri contemporane, care pretind ca descind direct din Triburile Pierdute? Cu mai bine de 2.700 de ani in urma, asirienii au exilat cele zece triburi din Regatul lui Israel. In anii 722-721 i.Ch., Cele Zece Triburi care compuneau Regatul nordic al Israelului au disparut. Cucerite de regele asirian Shalmaneser V, au fost exilate catre Mesopotamia superioara si Medes, Siria si Iraq din zilele noastre. Cele Zece Triburi nu au mai fost vazute de atunci. Sau nu e chiar asa? Iacob, fiul Patriarhului Abraham, a fost redenumit Israel atunci cand Dumnezeu i s-a revelat in timp ce acesta parasea Padn-Aram, si l-a binecuvantat. Iacob a avut 12 fii, dintre care fiecare a devenit tatal cate unuia dintre cele douasprezece triburi ale lui Israel: Reuven, Shimon, Levi, Yehuda, Issachar, Zevulun, Dan, Naphtali, Gad, Asher, Joseph, Benjamin.

FARAONUL EXODULUI
Misterul: Cine a fost faraonul Exodului?

Este limpede ca acest atribut ii apartine faraonului care stapanea Egiptul Antic in perioada cand Moise a despartit apele Marii Rosii si si-a condus poporul catre libertate, in ceea ce a ramas cunoscut drept Exodul. Dar cine anume a fost acest faraon, dat fiind faptul ca in acest episod din Biblie nu i se atribuie o identitate concreta? In mod logic, pare relativ usor de dedus, facand o paralela intre momentul Exodului si faraonul Egiptului de la acea vreme. Insa si asupra Exodului planeaza dispute privind data exacta a evenimentului biblic. Cercetatorii au conchis, descifrand incadrarea cronologica sugerata in Regi 6:1, ca Scripturile ar avansa anul 1445 i.Chr. ca an al Exodului. Daca informatia este corecta, acesta s-a intamplat in cel de-al treilea an de domnie al faraonului Amenhotep al II-lea.

ARCA LUI NOE
Misterul: Unde este Arca lui Noe?

Cel tarziu din vremea lui Eusebiu din Cezareea ( 275 - 339 d.Hr.), episcop in Palestina, teolog, apologet si istoric al Bisericii crestine, pana in zilele noastre, ramasitele fizice ale Arcei lui Noe au facut subiectul fascinatiei si cautarea lor un important domeniu de activitate atat pentru crestini, cat si pentru evrei si musulmani. Pana recent, in ciuda oricaror pretinse observari si expeditii, nicio dovada fizica a arcei nu a putut fi descoperita. Aceasta cautare a primit stigma de "vanatoare de vrajitoare" din partea catorva arheologi. Cautatorii arcei au avut putine indicii care sa-i ghideze spre artefact, dincolo de mentiunea din Geneza a "muntilor din Ararat". Pana la inceputul secolului XXI, doua candidate principale pentru explorare au iesit la suprafata: asa-numita anomalie Ararat, in apropierea varfului muntelui Ararat ( denumita "anomalie" deoarece era pana recent doar o imagine aeriana si din satelit care arata ca o zona innegrita a zapezilor si a ghetii de pe varf) si situl de la Durupinar, in apropierea de Dogubayazit, la 29 kilometri sud de Marele varf Ararat.

SARPELE ISPITITOR
Mister: Cum aratau animalele inaintea Pacatului Originar? Dar omul?

"Zis-a Domnul Dumnezeu catre sarpe: "Pentru ca ai facut aceasta, blestemat sa fii intre toate animalele si intre toate fiarele campului; pe pantecele tau sa te tarasti si tarana sa mananci in toate zilele vietii tale!" (Geneza, 3:14). Fragmentul "pe pantacele tau sa te tarasti", rostit ca o pedeapsa din partea Creatorului, face destul de evident faptul ca inaintea acestei osande, sarpele, asa cum il stim astazi, arata altfel sau, cel putin, dispunea de un alt mijloc de locomotie. Care sa fi fost acesta?

FUGA LUI CAIN
Misterul: Mai existau si alti oameni pe Pamant in afara de Adam, Eva, Cain si Abel? Cine i-a facut?

"De ma izgonesti acum din pamantul acesta, ma voi ascunde de la fata Ta si voi fi zbuciumat si fugar pe pamant, si oricine ma va intalni ma va ucide. Si i-a zis Domnul Dumnezeu: "Nu asa, ci tot cel ce va ucide pe Cain inseptit se va pedepsi". Si a pus Domnul Dumnezeu semn lui Cain, ca tot cel care il va intalni sa nu-l omoare. Si s-a dus Cain de la fata lui Dumnezeu si a locuit in tinutul Nod, la rasarit de Eden. Dupa aceea a cunoscut Cain pe femeia sa si ea, zamislind, a nascut pe Enoh. Iar lui Enoh i s-a nascut Irad", Geneza (4:14-18). Prima parte a acestei insiruiri de versete doar ridica intrebari si lasa loc de speculatii. O analiza foarte riguroasa poate genera o dezbatere pornind de la sintagmele "oricine ma va intalni" si "tot cel ce va ucide pe Cain", in conditiile in care Adam, Eva si Cain erau singurii oameni de pe Pamant, deducand din informatiile biblice de pana la acel moment. Dar, cu destula indulgenta, se poate considera ca atat Dumnezeu cat si Cain faceau referire la Adam, Eva si animalele de pe Pamant prin cuvantul "oricine", chiar daca pare nefiresc.

Cum vor arata computerele viitorului?

Mouse-ul si tastatura se folosesc de ani de zile pentru a controla masinariile care ne-au invadat viata, computerele. Oamenii de stiinta sustin insa ca acestea vor disparea in curand, lasand loc unor dispozitive ultraperformante.
Dispozitivele prin care comunicam cu computerele sau orice alte aparate nu pot fi mai mici decat sunt deja, insa acestea isi pot schimba forma si modul in care functioneaza.
Cel mai des, tentativele de a inlocui tastatura si mouse-ul s-au bazat pe gesturi: telefoanele cu touch-pad, spre exemplu, se bazeaza pe miscarea mainii pe ecranul telefonului.
Noul gadget pe care Microsoft a anuntat ca il va lansa in 2010, spre exemplu, se bazeaza deasemenea pe interpretarea gesturilor: Project Natal se adreseaza in special amatorilor de jocuri pe consola.
Previziuni de la Microsoft: In 10 ani computerele ne vor descifra.
Interfata este in continuare dependenta de vizual: unele concepte de interfete se bazeaza pe proiectoare montate pe casti, iar acestea proiecteaza imaginile pe perete sau pe mana utilizatorului, pentru a oferi un cadru. Este vorba despre proiectele "Sitsh Sense" si "Brainy Hand", de la MIT, respectiv Universitatea din Tokyo.
Exista insa si conceptul de "Interfata Imaginara", care se foloseste de memoria vizuala pe termen scurt a utilizatorului. Practic, nu e nimic de vazut: cadrul il reprezinta memoria utilizatorului, care poate inregistra si poate "atinge" elemente imaginare, atunci cand interactioneaza cu un computer.
"Oamenii pot sa interactioneze in spatiu fara sa vada ceea ce creaza", spune Patrick Baudisch, profesor la Institutul Hasso Plattner.
Un proiector transforma orice suprafata in computer touchscreen.
Dispozitivul nu este inca finalizat: detectarea gesturilor prin infrarosu nu functioneaza intotdeauna perfect in zone in care exista lumina naturala.
Insa interfata ar putea cu succes sa inlocuiasca tastatura si mouse-ul si sa permita chiar amatorilor de conversatii la telefon sa utilizeze si gesturile pentru a se face mai bine intelesi.

Piramida lui Keops

O scurta prezentare despre Piramida lui Keops una dintre cele 7 minuni ale lumii !

Anul constructiei:

Piramida lui Keops a fost construita undeva intre anii 2700-2500 I.C.

Locatie:

Platoul de la Gizeh in Egipt, langa Cairo.

Istorie:

“Marea Piramida” a fost cea mai inalta constructie din lume mai mult de 43 de secole, pana in secolul al IX-lea in 1889 cand a fost construit Turnul Eiffel. Una dintre primele mentionari asupra existentei si descrierii piramidelor din Egipt a fost facuta de istoricul grec Herodot intr-o carte de istorie scrisa de el. Herodot a vizitat Egiptul in anul 450 I.C. De-a lungul secolelor, Marea Piramida a stimulat imaginatia oamenilor. S-au facut speculatii cum ca ar fi fost construita ca observator astronomic sau ca este o simpla constructie geometrica a unei civilizatii demult disparute. Suntem siguri ca nu va sunt straine nici teoriile cum ca ar fi o constructie realizata de civilizatii extraterestre. Cei mai multi arheologi accepta insa teoria ca piramidele din Egipt nu au fost decat unele dintre cele mai mari morminte ale faraonilor.

Descriere:

Piramidele egiptene sunt cele mai vechi dintre “Cele 7 Minuni ale Lumii” si singurele care au supravietuit timpului. Desi pe platoul de la Gizeh sunt 10 piramide, cea a lui Keops (al doilea rege din a patra dinastie) este cea mai mare dintre ele si se crede ca numai ea a fost inclusa intre “Minunile Lumii”. Este cunoscuta ca “Marea Piramida” si a fost construita din 2.300.000 de blocuri de piatra, fiecare bloc cantarind in medie 2,5 tone. Este inalta de 137 de metri (a pierdut 9 metri din inaltime in timp) si are laturi de 230 de metri. Unghiul de inclinare al laturilor este de 51 de grade si 51 de minute. Fiecare colt este indreptat cu precizie catre fiecare dintre cele 4 puncte cardinale (nord, vest, sud si est). Pe latura dinspre nord se afla intrarea. In piramida au fost descoperite o serie de coridoare, galerii si gauri de aerisire. Camera mortuara a faraonului se afla chiar in mijloc, in “inima” piramidei si este accesibila numai din “Marea Galerie” in care se ajunge pe un culoar ascendent. Peretii acestei camere sunt construiti din granit rosu, iar pietrele au fost imbinate atat de bine, incat nu intra printre ele nici macar o carte de joc. In piramida a mai fost construita si o camera mortuara a reginei. Regretabil este faptul ca atat comoara cat si mumia lui Keops nu au fost gasite. Se crede ca au cazut prada jefuitorilor de morminte.

Kilimanjaro

Printre minunile unei lumi pierdute, dincolo de taramul fantastic al unei paduri tropicale aburinde, ca o insula intunecata dintre valurile unui ocean de nori, se inalta, modelat in milenii de focurile vulcanice si de gheturile glaciare, Kilimanjaro, muntele african al carui pisc solitar, vesnic alb intr-un continent vesnic negru, se lasa scaldat in lumina aspra de la ecuator, deasupra oricaror constrangeri meteorologice.

Cine este Kilimanjaro?

Calatorul care se imparte in mod egal intre onoarea si indrazneala de a aspira la varful cel mai inalt al muntelui Kilimanjaro, trebuie sa stie ca va intampina cu fiecare pas, inca de la poale, un nou obstacol, de la aerul tot mai rarefiat odata cu cresterea in altitudine pana la terenul aflat in permanenta transformare. Cu toate acestea, pe masura ce escaladeaza muntele, apropiindu-se de pisc si privind in jos spre salbaticia Africii, batut de vant si sleit de puteri, va fi recompensat cu, probabil, cea mai sufocanta priveliste din intreaga sa viata. Dupa ce isi va fi atins telul, nu mai poate spera decat ca va pastra vie pentru cat mai mult timp in inima sa amintirea acelui moment pretios si unic.

Un vulcan trepidant cu 800.000 ani in urma, astazi unul dintre cele mai diverse si mai frumoase habitate unice de pe Pamant, Kilimanjaro ofera in cele sapte pana la zece zile necesare escaladarii lui pana in varf, intrepatrunderea unica a cinci zone distincte de clima si vegetatie . Pe alocuri, toate pastelate in cadrul natural al unui unui singur moment, al unui singur pas. Calatorul va gasi savana calda si uscata tipica platourilor africane, padurea tropicala geamana cu cea amazoniana, campiile si sesurile caracteristice stepei, desertul alpin parca desprins din nesfarsita Siberie si, pe masura ce se apropie de finalul calatoriei, platoul glaciar vesnic inghetat din varf, usor de confundat cu taramurile arctice.

Kilimanjaro - nume a carui etimologie se regaseste in alaturarea termenilor “Kilima” si “Njaro”, adica “Muntele Alb” sau “Muntele cu zapada” - este un stratovulcan situat in nord-estul Tanzaniei, cu trei furnale vulcanice, denumite Shira, Mawenzi si Kibo. Acesta din urma este si cel mai inalt versant al masivului si al intregii Africi, punctul sau maxim, denumit Piscul Uhuru, inaltandu-se la 5895 metri deasupra nivelului marii, oferind o priveliste de nedescris a platourilor din jurul sau si reprezentand cel mai inalt varf izolat al lumii. In anul 1987, Kilimanjaro a fost declarat monument al naturii sub protectia UNESCO.