ORDINUL CAVALERILOR TEMPLIERI

Neretragandu-se niciodata din fata inamicului,Cavalerii Templieri erau cunoscuti pentru curajul lor nebunesc ,fiind chiar numiti invincibilii.

Intreaga poveste porneste de la finele anilor 1000, cand si-a facut debutul Ciocnirea Civilizatiilor, Cruciadele de eliberare a Pamantului Sfant, actualul Israel. La vremea respectiva musulmanii detineau o mare parte din Asia si Africa, Ierusalimul fiind in mainile lor.
La initiativa Papei Urban II, o armata de peste 4.000 de crestini au pornit prima Cruciada intr-un mars fortat spre Ierusalim. Dupa patru ani, crestinii au ajuns la portile orasului Sfant. Numai ca bolile si foametea au redus numarul cruciatilor la 1.000.
Cruciatii au luat cu asalt Orasul Sfant - Ierusalim - si, dupa un asediu prelungit, l-au eliberat de musulmani. In iulie 1099, dupa patru luni de asediu si dupa un carnagiu (“sangele era pana la genunchi” - potrivit martorilor) Ierusalimul era din nou crestin.
Iar crestinii au numit ca rege al Ierusalimului pe unul dintre cruciati.Astfel, in 1118 Baldwin II era rege al Ierusalimului. Iar intr-o zi, la el a venit Hughes de Payen - un nobil cruciat francez - care i-a facut o propunere deosebita: infiintarea unui grup de calugari luptatori, de razboinici ai Domnului. Astfel a luat fiinta Ordinul Cavalerilor Templieri sau Ordinul Cavalerilor Saraci ai Templului lui Solomon.
Cavalerii templieri imbinau ruga cu lupta, fiind o forta fantastica, echivalentul trupelor speciale din ziua de azi sau al trupelor de comando. Atacau in formatie escadron de cavalerie, fiind in fruntea cruciatilor mereu si rupand randurile adversarilor.
Atacul lor era temerar, inspaimantator si magnific.Cavalerii templieri erau cunoscuti pentru curajul lor nebunesc, ei neretragandu-se niciodata din fata inamicului. Au reputat victorii insemnate impotriva musulmanilor (Ascalon - 1153, Montgisard 1189, Arsuf - 1191), castigand un respect deosebit, o aura aparte de putere si fiind chiar numiti invincibili.
De la formula initiala de noua oameni au ajuns in cateva decenii la o Armata de peste 1.000 de oameni. Crucea rosie - insemnul Cavalerilor Templieri, care simboliza martiriul, era peste tot cunoscuta. Cavalerii Templieri, inca de la inceput, si-au stabilit cartierul general pe ruinele vechiului templu evreiesc.
Iar intreaga putere si intreg misterul Cavalerilor Templieri pare sa isi aiba radacinile in Templul Sfant si in comoara ce se banuieste ca ar fi descoperit-o acolo .
Daca marirea Cavalerilor Templieri venise de la Cruciade, decaderea lor urma sa se traga tot de la Cruciade. Pe de-o parte, la finele anilor 1200, musulmanii renasc, uniti fiind sub o serie de regi egipteni. Pe de alta parte, in Europa, interesul pentru Cruciade scade, realizandu-se costul lor prea mare atat in vieti omenesti, cat si in bani.
In aceste conditii, Cavalerii Templieri pierd luptele de la Jaffa, Al Mansurah si Safed, iar in 1291cade si ultima lor cetate din Tara sfanta, Acre. Cavalerii Templieri se retrag in Cipru, de unde, liderul lor, Jaques de Male, solicita fara succes organizarea unei noi Cruciade, cu punct de plecare Cipru.
In aceeasi perioada, regele Frantei, Filip al IV-lea, cel Frumos, dupa o serie de razboaie cu Anglia, se afla in mari datorii. Iar principalii creditori erau tocmai Cavalerii Templieri. Asa ca Filip da ordinul arestarii lor si confiscarii fabuloasei lor averi.
Interesant este ca ei au fost arestati, vineri - 13 martie 1307, presupunandu-se ca de acolo porneste celebra superstitie “vineri 13”.Invinuirea adusa de Filip a fost, in principal, cea de erezie. Templierii sunt arestati si torturati.
Dupa indelungi schingiuiri, Cavalerii Templieri au marturisit 127 de erezii.Cel mai interesant amanunt este pomenirea de mai multi templieri, inclusiv Jaques de Male, a rugilor adresate catre un misterios Bafomet.Dupa 7 ani de temnita, multi templieri, inclusiv Jaques de Male, au fost arsi de vii pe rug.

SFANTUL GRAAL - MITURI SI LEGENDE

Lancea destinului, sfantul graal si o posibila linie genealogica lasata de Iisus

De la bun inceput, trebuie mentionat faptul ca incitantul corpus de legende si credinte care inconjoara obiectul Graalului este cu desavarsire necunoscut si nerecunoscut atat in credintele si obiceiurile romanesti, cat si in traditiile Bisericii Ortodoxe, in general. Fascinatia pentru Graal, presupusul potir sau vas de care s-ar fi servit Mantuitorul in decursul celebrei Cine cea de Taina, este strict legata de ciclurile epice ale cavalerilor din Europa Apuseana, precum si de cateva traditii si texte ale catehismului catolic. Legendele afirma ca Potirul Sfant are puteri miraculoase, iar cel care il poseda devine puternic si ocrotit de orice rau.

In Evul Mediu circulau o sumedenie de legende, povestiri si cantece cu Sfantul Graal, insa nici macar acum nu se stie ce era de fapt Sfantul Graal. Unii spun ca Sfantul Graal era cupa din care Iisus a baut la Cina cea de Taina.

Altii spun ca Sfantul Graal era sulita romana cu care a fost strapuns Iisus pe cruce. Numita si "Lancea Destinului" aceasta ar fi fost si in posesia lui Adolf Hitler care era profund fascinat de acest artefact ce urma sa il faca invincibil....ceea ce s-a si intamplat....pentru o perioada de timp.

Altii afirma ca Sfantul Graal era capul lui Ioan Botezatorul , desi la la vremea respectiva erau in circulatie multe asemenea relicve sfinte , toate pretizand ca sunt autentice.

O alta varianta afirma ca Sfantul Graal reprezenta o serie de documente despre un membru al familiei lui Iisus. Potrivit acestei ultime variante, Iisus a fost casatorit cu Maria Magdalena si, impreuna, au avut un copil.Iar documentele respective certificau acest lucru. In sprijinul acestei ultime versiuni vine si interpretarea potrivit careia “San Greal” - Sfantul Graal era de fapt o traducere gresita a “sang real” - sange regesc! Astfel, Sfantul Graal reprezenta insusi marele secret al crestinatatii: Iisus a fost casatorit cu Maria Magdalena si a avut un copil.

In final pentru unii Sfantul Graal ramane Cautarea suprema.

Top Servicii Secrete ep 1-MOSSAD

MOSSAD-ul este unul dintre cele mai faimoase servicii secrete (de Informaţii sau spionaj) din lume. Exegeţii îl consideră ca pe un nou venit în spionajul modern în care, rapid, a urcat în ierarhia calităţii până la nivelul de vârf, reprezentat de serviciile american (CIA), sovietic (KGB), francez (SDECE) îşi britanic (MI5), acolo unde n-a mai ajuns decât “Serviciul Secret Chinez” (”Direcţia pentru probleme sociale” plus “Direcţia de informaţii militare”, si cunoscute în bloc sub denumirea occidentală de cod – Fenixul Roşu). Evreilor le place să considere că originile MOSSAD-ului se află în timpul exodului lor din Egipt, acum 3.300 de ani. Moise, spune Tora, a ales câte un tânăr din cele 12 triburi şi i-a trimis în Ţara Făgăduinţei (Canaan – Palestina – Israel) să afle ce bogăţii sunt acolo, ce forţe de apărare au filistenii, cum s-ar putea pătrunde în oraşele fortificate. Printre strămoşii biblici ai agenţilor MOSSAD se afla şi frumoasa Judith care a pătruns în tabăra şi cortul generalului asirian Holofern, căruia i-a tăiat capul cu propria-i sabie (poate prin anii 350 î.e.n.).

Dincolo de mitologie, la originea MOSSAD-ului se află “Sherut Yediot” -Serviciul de informaţii al Agenţiei evreieşti din Palestina (1929-1940), transformat în 1940 în Sherut ha Yediot ha-Artzit – Serviciul naţional de informaţii, pe scurt SHAI, însărcinat cu interogarea evreilor care, din toata lumea veneau în Palestina. SHAI a obţinut succese însemnate infiltrând oameni în serviciile Administraţiei britanice a Palestinei, vârful său de activitate fiind considerat depistarea în 1948 a unei mari tranzacţii de arme între Cehoslovacia si Siria si, mai ales, capturarea vasului care transporta acele arme, ceea ce a dublat forţa de foc a evreilor în primul lor război cu arabii.
După naşterea statului Israel, în anii 1949-1952, primul ministru David Ben Gurion a creat sistemul actual al serviciilor secrete israeliene, pornind de la principiile supravieţuirii statului evreu într-un mediu arab ostil, combaterii unei intense activităţi interne de destabilizare, antistatale si antisociale, desfăşurată de palestinieni pe teritoriile controlate de Israel, urmăririi si pedepsirii criminalilor nazişti vinovaţi de holocaust si teroriştilor arabi, oriunde s-ar fi aflat ei pe glob, obţinerii unor înalte tehnologii militare puse sub embargo pentru statul evreu, cunoaşterii opiniilor guvernamentale si publice faţă de cauza poporului evreu atât în ţările duşmane cât şi în cele aliate, mai ales în S.U.A., şi sprijinirii comunităţilor evreieşti din Diaspora. Aşa s-au născut SHABACK – “Serviciul de securitate internă”, AMAN – “Serviciul de informaţii militare”, “Departamentul de cercetare şi documentare” al Ministerului de Externe, “Departamentul de Investigaţii” al Poliţiei israeliene şi, mai ales, “Institutul pentru operaţii speciale si culegere de informaţii” (ha-Mossad le-Modiin ule-Tafkidim Meyuhadim), pe scurt MOSSAD.

În ordinea de zi care anunţa crearea noii agenţii guvernamentale scria, între altele: “Pentru statul nostru, care de la înfiinţare a fost înconjurat de duşmani, serviciile secrete reprezintă prima linie de apărare. Deoarece suntem situaţi în inima Orientului Apropiat, unde schimbările violente şi instabilitatea sunt specifice, trebuie să învăţăm foarte bine cum aflam ce se întâmplă în jurul nostru”.
Până la a deveni, poate cel mai bun serviciu secret din lume, MOSSAD-ul a parcurs un drum dificil pe care jaloanele s-au numit: pregătire, studiu, analiză şi reanalizare, din nou pregătire şi în fine verificare înainte de executarea oricărei operaţii.Dintre toate serviciile secrete din lume, MOSSAD-ul este singurul care se consideră şi se autodefineşte ca “Institut”, adică un centru academic de spionaj care sub deviza “câştigă războiul prin cunoaştere şi isteţime!” oferă specialiştilor săi cea mai aspră dar si cea mai performantă scoală de pregătire.

Candidaţii la statutul de ofiţer MOSSAD sunt recrutaţi întotdeauna dintre cei care, în serviciul militar regulat au avut rezultate foarte bune. Apoi ei sunt supuşi la repetate teste medicale, fizice şi psihice, inclusiv la interogatoriul cu detectorul de minciuni. In faza următoare sunt puşi să completeze chestionare extrem de complexe si dau examene de limbi străine, pe care trebuie să le vorbească perfect. Dacă pică la un singur test din toate acestea sunt eliminaţi automat, în clipa admiterii în “Academie” primesc un nume conspirativ si o nouă identitate, pe care sunt obligaţi să si-o însuşească si s-o utilizeze curent. La MIDRASHA (Academia MOSSAD-ului) cursanţii locuiesc ca într-o staţiune si sunt trataţi ca nişte turişti care stau la hotel.Academia nu foloseşte Drofesori ci specialiştii cei mai buni ai MOSSAD-ului. La fiecare trei luni studenţii sunt testaţi cu detectorul de minciuni refuzul de a se supune la un (test îi dă conducătorului de curs dreptul (teoretic) de a-l împuşca pe rebel. Dintre materiile teoretice care se studiază la MOSSAD, cea mai importantă, dar si cea mai dificilă este NAKA- sistemul descrierea rapoartelor în MOSSAD, In care pentru fiecare subiect nu se admite decât o singură propoziţie, mesajul cu mai multe teme urmând a fi divizat în mai multe mesaje standard purtând numere de cod diferite. NAKA este extrem de important deoarece principala activitate şi misiune a MOSSAD-ului constă în culegerea de date, în transmiterea, interpretarea si valorificarea acestora.
Pregătirea militară a agenţilor include cunoaşterea tuturor tipurilor de arme şi armate, a structurilor militare ale ţărilor vecine Israelului, a politicii, religiei şi a organizării lor sociale, în afară de NAKA si pregătirea militară, cadeţii MOSSAD-ului mai studiază contrainformaţiile si acoperirea. La lecţiile practice ei învaţă cum să se comporte în societate, la masă, într-un salon oficial sau în cel mai select restaurant de pe glob, să recunoască vinurile bune etc. Din a doua lună petrecută în Academie, cadeţii primesc arme. Ofiţerii din MOSSAD au în dotare pistoale Beretta, arma ideală prin dimensiuni şi calitate. Antrenamentele de trageri se efectuează într-o sală de tir amenajată ca si cum ar fi un coridor de hotel unde uşile se pot deschide oricând pentru a lăsa să apară profilul unui posibil duşman care trebuie anihilat.La capătul unui an si jumătate cei care absolvă aceste cursuri devin un fel de ucenici si nu agenţi plini (katsa). Ei mai au de parcurs un nou ciclu de studii practice la Cartierul General al MOSSAD-ului, trecând pe rând prin fiecare departament si învăţând să opereze pe computer în bazele de date ale serviciilor secrete. După încă sase luni, tinerii agenţi sunt repartizaţi în secţiile MOSSAD-ului, începând munca propriu-zisă.

Misterul proportiei divine

Se presupune ca egiptenii au folosit-o in construirea maretelor piramide. De asemenea, arhitectura Atenei antice s-ar fi bizuit pe ea. Simbolistul fictional Robert Langdon a incercat sa ii descifreze misterele in romanul “Codul lui Da Vinci”. Este vorba despre “ratia de aur” (1,61803), o proportie teoretizata ca fiind cea mai placuta estetic, precum si radacina multor mistere seculare.

Acum, un inginer al Universitatii Duke, din SUA, a descoperit ca proportia de aur ar putea fi un liant de unificare a vazului, conceptiei si miscarii sub o lege unica a asamblarii naturale. Propriu-zis, proportia divina descrie un dreptunghi a carui lungime este egala cu o data si jumatate latimea lui. Multi artisti si arhitecti si-au creat operele in jurul acestei proprotii. De exemplu, Partenonul din Atena si "Mona Lisa" lui da Vinci sunt adeasea oferite ca exemple de intrebuintare a ratiei.

Adrian Bejan, profesor de inginerie mecanica in cadrul Scolii Ingineresti Pratt din cadrul Universitatii Duke, crede ca a inteles motivul omniprezentei proportiei divine: anume acela ca ochii analizeaza cel mai rapid o imagine atunci cand ea este structurata dupa acest principiu. "Este bine cunoscut faptul ca ochii primesc mai eficient informatia atunci cand scaneaza de la un capat la celalalt, pe orizontala, si nu pe verticala", sustine Bejan.

Tot profesorul crede ca lumea - fie ca este vorba despre un om care priveste un tablou sau de o gazela aflata in camp deschis si scrutand orizontul - este fundamental orientata pe orizonatala. Pentru gazela, pericolul vine mai ales dimprejur, pe nivelul ei, nu de sus sau de dedesubt, asa incat simtul sau oftalmic a evoluat specializat pe vederea panoramica. Pe masura ce vazul s-a dezvoltat, animalele au devenit mai iscusite, observand mai bine si miscandu-se mai repede si mai sigur.

Pentru Bejan, vazul si cognitia au evoluat impreuna si coincid, ca natura, cu locomotia. Eficienta crescuta a fluxului de informatie din mediul inconjurator prin ochi spre creier corespunde transmiterii acestei informatii prin arhitectura ramificata a nervilor si a creierului. "Este unicitatea vazului, a cognitiei si a locomotiei cea care defineste natura miscarii tuturor animalelor de pe Pamant. Fenomenul proportiei divine contribuie la aceasta prin intelegerea ideii ca tiparul si diversitatea coexista ca trasaturi integrale si necesare pentru arhitectura evolutionista a naturii", spune cercetatorul.

Apa va deveni un lux in urmatorii 15 ani !!!!!

Alaturi de incalzirea globala si epuizarea resurselor de petrol si gaze naturale, lipsa apei potabile va fi una dintre cele mai stringente probleme cu care se va confrunta omenirea

Apa va deveni un lux in urmatorii 15 ani !!!!!

Alaturi de incalzirea globala si epuizarea resurselor de petrol si gaze naturale, lipsa apei potabile va fi una dintre cele mai stringente probleme cu care se va confrunta omenirea in noul mileniu, au anuntat cercetatori din peste 50 de state ale lumii.
Denumit si “Secolul vitezei”, secolul XX poate fi caracterizat printr-o dezvoltare uimitoare a tehnologiei si a industriilor, depasirea spatiului terestru si o crestere semnificativa a populatiei la nivel mondial.
Reversul medaliei nu a intarziat insa sa apara. Daunele imense cauzate mediului au creat omenirii probleme grave care abia acum incep sa-si arate adevarata fata: incalzirea globala, topirea ghetarilor, subtierea stratului de ozon, si mai nou, epuizarea resurselor naturale de apa.
O noua amenintare
Odata cu triplarea populatiei la nivel mondial, consumul resurselor de apa a crescut de nu mai putin de 6 ori. In acelasi timp, se preconizeaza ca in urmatorii 15 ani, pamantul va avea cu 50% mai multi locuitori, fapt care, alaturi de urbanizarea si industrializarea accentuata a asezarilor umane va avea consecinte grave asupra mediului si asupra vietii, anunta organizatiile mondiale.
In prezent, risipa de apa a atins valori nemaintalnite.Una din cinci persoane nu are acces la apa potabila, insemnand 1,1 miliarde de oameni, doua din sase traiesc in conditii improprii de igiena, ceea ce s-ar traduce in 2,6 miliarde de oameni, iar 3 900 de copii mor in fiecare zi macinati de boli cauzate de apa infestata pe care o consuma. In acelasi timp, nu mai putin de 88% dintre maladiile intalnite in prezent sunt provocate de lipsa igienei si consumul apei poluate.
Viktor Danilov-Danilyan, profesor in cadrul Academiei de Stiinte din Rusia, care se ocupa in mod special de aceasta problema, considera ca este usor de prezis perioada in care criza apei va lovi intreg mapamondul.
Se estimeaza ca aceasta va lovi prima data Africa, Estul Mijlociu, Sudul si Sud Estul Asiei. Doua dintre cele mai populate tari, China si India, vor suferi, de asemenea, de lipsa apei, in ciuda rezervelor naturale de apa potabila pe care le detin in prezent.
Exista si tari care detin mari cantitati de apa: Brazilia, Rusia, Canada si Australia. Este foarte probabil ca in curand, acestea sa incheie acorduri cu tarile mai putin norocoase, in ideea de a imparti aceste rezerve.
Cresterea accelerata a populatiei impune majorarea consumului de apa, ceea ce are ca rezultat scaderea rezervelor pe zi ce trece. Criza se va declansa, cel mai probabil, in jurul anilor 2020 - 2025, aproximativ jumatate din populatia globului urmand sa fie grav afectata de aceasta. Poluarea rezervelor de apa si nenumaratele incalcari ale normelor ecologice nu fac decat sa intensifice reducerea rezervelor de apa de pe Pamant.

Neajunsurile tehnologiei
Agricultura este domeniul in care se foloseste cea mai mare cantitate de apa, peste 70% din consumul mondial. Consiliul Natiunilor Unite estimeaza ca peste numai cativa ani omenirea va avea nevoie de un volum de apa cu 17% mai mare decat rezervele existente in prezent pentru a hrani toata populatia globului.
Industriile se inscriu si ele in randul marilor consumatori. O termocentrala care genereaza o putere de un million de kilowati consuma un metru cub de apa anual, pe cand o centrala nucleara care genereaza aceeasi putere consuma 1,6 kilometri cubi de apa pe an. Pentru a obtine o tona de otel sunt necesari 20 metri cubi de apa, o tona de hartie necesita utilizarea a 200 metri cubi de apa, iar aproximativ 5000 de litri de apa sunt folositi pentru a obtine doar un kilogram de orez.
Tehnologia moderna pompeaza apa cu ajutorul unor sisteme care ajung sa polueze jumatate din rezerva de apa potabila, aproximativ sute de kilometri cubi de apa pierzandu-se in fiecare an.

Marul discordiei
Lipsa rezervelor de apa si preconizarea disparitiei unora dintre ele in anii urmatori au dus la accentuarea tensiunilor dintre anumite tari, ale caror teritorii sunt traversate de catre aceeasi sursa de apa. Mai mult de 260 bazine ale raurilor din intreaga lume sunt impartite de doua sau mai multe tari. In absenta unor intelegeri sau a unor institutii care sa controleze aceasta situatie, se nasc des dispute intre conducerile acestor tari, fiecare incercand sa-si impuna propria viziune asupra controlarii si exploatarii resurselor de apa.

Cele mai cunoscute conflicte sunt cele dintre Siria si Irak, din 1974, privind constructia unor hidrocentrale pe fluviul Eufrat ; procesul dintre Ungaria si fosta Cehoslovacie, din 1992, privind drepturile asupra apelor Dunarii, caz care a ajuns la Curtea Internationala de Justitie precum si tensiunile dintre Coreea de Nord si cea de Sud, sau cele dintre Egipt si Etiopia.

Salvarea resurselor de apa
Numeroase programe au fost demarate si implementate pentru a conserva si proteja resursele de apa disponibile. Pentru a reusi, anumite masuri vor fi impuse:
• garantarea dreptului la apa
• descentralizarea responsabilitatii in ceea ce priveste resursele
• dezvoltarea “know-how”- ului la nivel local
• cresterea si imbunatatirea fondurilor destinate proiectelor de protejare
• evaluarea si monitorizarea resurselor de apa
Mai devreme sau mai tarziu, oamenii vor invata sa pretuiasca apa. Foarte multi cercetatori sunt deja implicati in proiecte care urmaresc aducerea icebergurilor dinspre Antarctica catre Peninsula Arabica. Seicii arabi investesc dolarii obtinuti de pe urma petrolului in desalinizarea apei marii, care se obtine prin intermediul unei tehnologii foarte costistoare. Canada deja a inceput sa foloseasca ghetarii din Groenlanda pentru a obtine apa potabila, in timp ce China si-a indreptat atentia spre rezervele de gheata din Himalaya.

FACTS
• O familie americana foloseste, in medie, peste 150 de litri de apa zilnic. In acelasi timp, o familie din Africa foloseste numai 15 litri de apa pe zi.
• Numai 0,007% din totalul apei de pe Pamant poate fi utilizata de catre populatia globului ca apa potabila.
• Pretul pentru un metru cub de apa desalinizata este de peste 50 de centi americani. Israel, Statele Unite, Bermuda, Australia, Singapore, China, India si Pakistan sunt tarile care folosesc sisteme de desalinizare a apei oceanice.
• Folosirea ghetarilor pentru obtinerea apei potabile nu reprezinta o varianta de durata, multi dintre acestia urmand sa dispara in urmatorii 20 de ani datorita incalzirii globale.
• In India, fluviul Gange este singura sursa de apa potabila pentru mai mult de 500 de milioane de oameni.

Acesta este omul care a trait256 de ani.INCREDIBIL

Conform arhivelor mai multor publicatii de prestigiu, printre care Time Magazine si New York Times, Li Ching-Yuen, un barbat din China care a decedat in 1933, ar fi trait pana la fabuloasa varsta de 256 ani, timp in care si-a ingropat 23 de sotii si a avut 180 de urmasi.

Despre prima parte a vietii lui Li Ching-Yuen se stiu extrem de putine lucruri. Este cert ca s-a nascut in provincia Sinchuan si ca prima suta de ani si-a petrecut-o vanzand leacuri traditionale chinezesti. Intr-un interviu realizat in 1927, barbatul a sustinut ca dieta sa s-a bazat in mare parte pe orez si pe vin si ca, inainte de a implini 100 de ani a devenit protejatul nobilului Wu Pei-fu, cu scopul de a-i oferi acestuia secretul unei vieti indelungate. Ulterior, dupa decesul protectorului sau a continuat sa vanda produse de medicina tradionala.

„Pastreaza o inima linistita, stai asezat ca o testoasa, mergi sprinten ca un porumbel si dormi ca un caine”, a fost sfatul lui Li Ching-Yuen pentru cei care doresc sa atinga o viata indelungata.

Desi barbatul a pretins ca s-a nascut in 1736 si ca a trait 197 ani, decanul Universitatii Minkuo din 1930, Wu Ching-Chien, a sustinut ca a descoperit evidente ale faptului ca Li s-a nascut, de fapt, in 1677. De asemenea, in arhivele guvernului Chinei Imperiale exista documente care atesta faptul ca barbatul a fost felicitat oficial de catre autoritati atat pentru atingerea varstei de 150 de ani cat si pentru cea de 200 de ani. Este posibil insa ca o fiinta umana sa atinga o varsta atat de mare?

Levitatia - stiinta sau magie?

In religiile orientale, o diferenta semnificativa intre zei si oameni era aceea ca primii posedau darul zborului. Probabil, dorinta omului de a se asemana cu cei pe care ii venereaza, a facut posibila aparitia in urma cu mii de ani a unui fenomen misterios - levitatia.
Aparent fara nicio explicatie, multi muritori au posedat, de-a lungul timpului, tehnicile artei unice a levitatiei. Brahmani, yoghini, pustnici, magicieni si fakiri si-au impresionat audienta cu abilitatile lor, infruntand gravitatia si incalcand multe reguli ale fizicii.
Leaganul artei levitatiei
Vedele indiene reprezinta un veritabil manual de levitatie pentru initiati, insa secolele scurse de la scrierea lor pana in prezent au aruncat un val de mister asupra multor cuvinte cheie, devenind greu de tradus astazi. Secretele levitatiei raman nedezvaluite pentru majoritatea dintre noi.

In ciuda faptului ca istoria a inregistrat numeroase cazuri de oameni care reuseau sa isi depaseasca conditia umana supusa legilor naturii, levitatia inca pare un episod science-fiction sau un numar de magie reusit pentru majoritatea dintre noi.

In trecut, cei care practicau levitatia se puteau ridica pana la aproximativ 90 centimetri asupra pamantului, doar pentru ca acesta pozitie le facilita contactul cu divinitatea. Aceasta practica avea strict un sens religios, nu era folosita niciodata pentru a crea un spectacol.

Primele marturii asupra practicii levitatiei apar in zona Indiei si Tibetului, in jurul anului 527 i.e.n.. Se spune despre fondatorul budhismului zen, Bodhidharma, ca a vizitat o manastire tibetana a shaolinilor pentru a-i invata pe acestia cum sa isi folosesca energia pentru a obtine leviatia. Aceasta practica ii era atribuita atat lui Budha, cat si mentorului acestuia, Sammat, despre care se spune ca putea sta in aer pana la cateva ore.
Practica levitatiei nu s-a pierdut intre calugarii din zona Asiei, secretele ei fiind cunoscute si impartasite in cercuri inchise.

Cazuri de levitatie in Europa

Desi europenii nu stapaneau tehnicile spirituale necesare ridicarii in aer, neexistand un astfel de concept, aveau un lucru in comun cu cei care locuiau la celalalt capat al lumii: majoritatea cazurilor de levitatie in Europa au ca subiecti oameni implicati intr-un fel sau altul in serviciul religios, multi dintre ei fiind canonizati dupa moarte.
Spre deosebire de asiatici, care cautau si practicau constient aceasta arta, europenii incercau un soi de extaz religios care le permitea sa zboare, fara a fi insa constienti de acest lucru.
Primele dovezi in acest sens vorbesc despre cea care avea sa fie Sfanta Tereza, o calugarita carmelita, care era convinsa ca poseda un dar divin, descriind aceasta senzatie ca venind pe neasteptate, si pana a-si reveni in simtiri, simtea ca este purtata pe sus de catre un nor sau de catre o pasare uriasa. Dupa incheierea levitatiei, senzatia pe care o simtea era una incredibila, ca si cum corpul fizic nu ar mai fi existat. Un astfel de episod s-a desfasurat sub privirile a 250 de preoti, uimiti sa o vada pe maicuta Tereza ridicandu-se de la pamant.
Unul dintre cei mai cunoscuti “zburatori” europeni este Joseph Desa, canonizat dupa 4 ani de la moartea sa sub numele de Sfantul Joseph din Cupertino. Pios inca din copilarie, acesta a insotit Ordinul Sfantului Francisc, unde a inceput pentru prima data sa leviteze in stare de extaz. Vestea capacitatilor sale nemaiobisnuite s-a raspandit foarte repede. Insusi Papa Urban al VIII-lea a dorit sa vada minunea. Afland ca a fost invitat la o audienta cu Papa, acesta a intrat intr-o stare extrema de levitatie, incat a fost de nevoie de interventia celor prezenti pentru a-l readuce in simtiri.
Savantii vremii erau la curent cu aceste zboruri, pe care de altfel, le-au notat in insemnarile lor. Chiar daca majoritatea acestora erau performate de oameni ai bisericii, aflati sub puterea extazului spiritual, religia nu privea cu ochi buni aceste “ridicari”. Conform unor documente ale bisercii, au fost inregistrate 300 astfel de zboruri in prezenta a numerosi martori. Cronicile din Moscova pomenesc despre un anume Vasile cel Binecuvantat care, purtat de o forta necunoscuta, a trecut pe deasupra raului Moscova, in fata unei audiente numeroase.

Nu a durat foarte mult pana la transformarea unui extaz religios in spectacol pentru curiosi. Cel mai cunoscut performator al artei zborului din secolul XIX este Daniel Douglas Hewm. Debutul acestuia a fost timid, dar in scurt timp si-a perfectionat aceasta arta, reusind sa intre in stare de levitatie de cate ori dorea. Timp de 40 de ani, acesta a oferit spectacole prietenilor sai, in fata multimilor sau in fata celebritatilor care voiau sa il admire in exercitiul sau. Printre fanii sai s-au numarat si William M. Thackeray, Mark Twain sau Napoleon III, iar in toata istoria reprezentatiilor sale nu a fost acuzat nici macar o data de inselaciune.
Unii dintre initatii in arta levitatiei au incercat sa se foloseesca de abilitatile lor pentru a dobori anumite recorduri. Acesta este si cazul englezului Maurice Wilson, care a inceput sa practice yoga si levitatia timp de cativa ani, pentru a incerca, in final, sa escaladeze muntele Everest in salturi mari. Un an mai tarziu cadavrul sau inghetat a fost gasit pe munte, foarte aproape de ceea ce trebuia sa fie implinirea visului sau.

Levitatia in fata stiintei

Chiar daca nu oricine este capabil de asemenea practici, levitatia a devenit in prezent o arta raspandita, tainele acesteia fiind predate de maestrii initiati. Rata succesului este destul de mare, mai ales in randul celor care practica yoga.
Cu toate acestea, stiinta nu are inca o explicatie clara pentru neobisnuitul fenomen de zbor al oamenilor. Cazurile de levitatie inca sunt considerate exceptii, purtand generic numele de miracole sau de fenomene misterioase care contrazic legile fizice.
Unii cercetatori sunt de parere ca levitatia este rezultatul interactiunii campului biogravitational cu energia radiata de creierul uman. Alexander Dubrov, doctor in biologie, crede ca cel care leviteaza creaza in mod deliberat un camp bio-gravitational, ceea ce ii da posibilitatea de a controla directiile zborului. O alta explicatie imposibil de verificat, cel putin pentru moment, este aceea ca persoanele capabile sa leviteze isi pot utiliza anumite parti ale creierului, parti a caror utilitate inca este necunoscuta oamenilor de stiinta.
Desi inca se mai incearca explicarea stiintifica a levitatiei, directia catre care se indreapta atentia cercetatorilor este asupra unui teren indelung studiat care se incapataneaza sa ramana un mister: puterea mintii umane.

Top 10 - Disparitii misterioase

Istoria conventionala si larg acceptata a omenirii este presarata aproape periodic, am putea spune, de povestiri si relatari despre disparitii inexplicabile. Unele dintre acestea au avut ca subiect disparitia unei singure persoane, dar in alte cazuri documentate si cercetate este vorba de disparitia unor intregi comunitati umane. Acest top isi propune sa arunce o lumina asupra momentelor unde povestile si legendele se termina si avem de a face direct cu fenomenul inexplicabil al disparitiei fara urma…

10. Disparitia lui Oliver Larch

Povestea lui Oliver Larch ( cunoscut si sub numele de Lerch sau Thomas) este intrucatva asemanatoare cu cea a lui David Lang (de pe locul 3). Conform relatarilor vremii, Oliver Larch a iesit din casa intr-o iarna pentru a aduce apa de la propria fantana, cand a disparut brusc. Singurele indicii raman o serie de tipete omenesti care s-au auzit din vazduh si s-au estompat in scurt timp. In unele relatari povestea lui Larch ar fi avut loc in statul Indiana, in altele s-ar fi petrecut in nordul Tarii Galilor. Cel mai veridic loc ramane cel in care Oliver Thomas din Rhayader, Radnoshire din Tara Galilor a disparut fara urma in iarna anului 1909.

9.Paznicii farului de pe insulele Flannan

In luna decembrie a anului 1900, trei oameni din cadrul personalului insarcinat sa aiba grija de farul maritim din insulele Flannan au disparut brusc de la posturile lor. Cei trei paznici disparuti au lasat la fata locului echipamentele si hainele fara de care nu ar fi putut suprevietui in conditiile vitrege de afara. In ciuda eforturilor si cautarilor intreprinse deopotriva de rude si autoritati, nu s-a descoperit nicio urma a celor trei paznici. In mod logic, acestia ar fi disparut direct din camerele farului unde, conform cercetarilor, ar fi zabovit inainte de momentul diparitiei. Versiunea politiei si oficialitatilor in acest caz este ca cei trei paznici au fost maturati de un val gigantic si ar fi fost inghititi de apele Oceanului Atlantic.

8.Triunghiul Bennington

Intre anii 1920-1950, oraselul Bennington din statul american Vermont a fost locul unde s-au petrecut o serie de disparitii neelucidate. Pe data de 1 decembrie 1949, John Tetford a disparut brusc dintr-un autobuz aglomerat sub privirile perplexe ale celorlalti calatori. Tetford era un vetereran de razboi care se intorcea acasa. Conform declaratiilor calatorilor, acesta dormea pe scaunul sau cand brusc nimeni nu l-a mai vazut. Actele , valizele si arma sa au ramas neatinse in compartimentul de bagaje. Pe data de 1 Decembrie 1946, Paula Welden, o studenta in varsta de 18 ani a disparut de sub ochii stupefiati ai trecatorilor in timp ce traversa strada. Nu s-a descoperit pana in prezent vreo urma legata de disparitia sa brusca. In mijlocul lui Octombrie 1950, Paul Jepson, un baietel de opt ani, a disparut din fata parintilor sai in timp ce acestia lucrau la o ferma din Bennington. Cautarile indelungate nu au dus la nici un rezultat.

7. Disparitia lui Owen Parffit

Owen Parffit a fost un batran englez care a ramas paralizat in urma unui infarct. In luna iunie a anului 1763, in localitatea Shepton Mallet din Anglia, Owen Parffit se odihnea la soare in gradina din jurul casei surorii sale. Desi era incapabil sa se deplaseze fara ajutor, batranul in varsta de 60 de ani a diparut la caderea serii. Atunci, sora sa Susannah a iesit sa-i aduca o haina, dar acesta nu mai era in sezlongul sau. Iarba din gradina era necalcata de pasi omenesti, conform autoritatilor vremii. Numai vechea sa haina gri ramasese in sezlong. Investigatiile disparitiei sale au durat pana in anul 1933, dar nicio urma sau indiciu referitoare la soarta lui Parffit nu au fost descoperite.

6. Diplomatul disparut

Diplomatul britanic Benjamin Bathurst se pare ca a disparut pur si simplu in aerul rarefiat al unei dimineti din anul 1809… Bathurst se intorcea la Hamburg cu un companion pentru a-si duce la capat misiunea incredintata de Parlamentul englez. Pe drum acestia au oprit la un han din oraselul Perelberg. Dupa ce au terminat masa, Bathurst si companionul sau s-au indreptat spre fierarie unde isi lasasera caii la potcovit. In timp ce Bathurst trecea pragul acesteia, a disparut brusc in aer, imaginea sa estompandu-se treptat sub privirile stupefiate ale companionului sau, ale fierarului sef si ale calfelor de fierari…

5.Tunelul Timpului

In anul 1975 un cetatean american pe nume Jackson Wright isi conducea masina impreuna cu sotia sa pe drumul care lega orasul New Jersey de New York. Pentru a ajunge la destinatie cei doi pasageri ai masinii trebuiau sa traverseze tunelul Lincoln. Conform declaratiilor lui Wright odata ce au intrat in tunel cei doi au decis sa traga pe dreapta pentru a sterge parbrizul masinii. Sotia sa Martha a hotarat ca ea va sterge geamurile din spate ale masinii. In momentul in care Wright a terminat de curatat parbrizul si s-a intors spre sotia sa, aceasta disparuse fara urma. Wright nu a auzit si nu a vazut nimic, anchetele si cercetarile amanuntite nu au descoperit nicio urma referitoare la doamna Martha Wright.

4.Regimentul Norfolk

Trei soldati ai trupelor britanice au afirmat ca au fost martorii disparitiei bizare si inexplicabile a unui intreg batalion de soldati in anul 1915 in decursul Primului Razboi Mondial. Declaratiile lor au survenit la 50 de ani de la ceea ce se cunoaste ca fiind misterioasa disparitie de la Gallipoli din Turcia. Cei trei soldati din cadrul unei companii neozeenlandeze au declarat ca au vazut de la adapostul unui observator militar, cum intregul Batalion al Royal Norfolk Regiment marsaluia spre dealurile din Golful Suvla. Acestia se indreptau spre ceea ce parea a fi un nor de praf care i-a invaluit incet pe toti soldatii care au disparut fara urma. Practic norul misterios s-a ridicat la cer, iar soldatii si armele lor au fost de negasit. La sfarsitul razboiului, Imperiul Britanic a cerut in mod oficial Turciei returnarea regimentului Norfolk pe care oficialii britanici il credeau cazut in prizonierat. Turcia a afirmat ca nu detine nici un fel de informatii despre acest regiment cu atat mai mult sa retina vreun prizonier. O comisie mixta turco-engleza a facut cercetari si anchete timp de zeci de ani fara sa gaseasca vreun indiciu referitor la acesta disparitie de proportii.

3.Legenda lui David Lang

Acest caz faimos s-a petrecut in septembrie 1880 langa o ferma din Gallatin Tennese, sub ochii mai multor martori. Cei doi copii ai familiei Lang, George si Sarah se jucau in fata casei familiei, in timp ce parintii lor, David si Emma, isi pregateau caii pentru a-i duce la pasunat . In acest timp, judecatorul August Peck se apropia de casa familiei Lang. David Lang a disparut brusc impreuna cu caii sai in timp ce se indrepta spre pasune sub ochii stupefiati ai sotiei sale, copiilor, judecatorului Peck si ai angajatilor de la ferma. Cercetarile nu au dus la niciun rezultat, cu toate acestea la cateva luni de la disparitie copii lui David au descoperit ca iarba din preajma locului unde a disparut tatal lor si-a schimbat culoarea in galben dechis pe un diametru de 5 metri.

2.Disparitia de la Stonehenge

Faimosul ansamblu architectonic de la Stonehenge a fost locul unei uluitoare disparitii in august 1971. La acea data Stonehenge nu era protejat de activitatile turistilor. Intr-o noapte de august, un grup de tineri hippy s-a hotarat sa-si puna corturile exact in mijlocul ansamblului de pietre. Acolo au aprins un foc, s-au drogat, au baut si au inceput sa cante. Distractia le-a fost intrerupta in jurul orei 2 noaptea cand mai multe tunete puternice s-au auzit peste intreaga campie Salisbury, dupa care s-a asternut o liniste adanca. Doi martori, un fermier si un politist, au declarat ca au vazut fulgere care au lovit incinta de la Stonehenge si au aprins chiar un copac din apropiere. Alertati de tipetele tinerilor cei doi martori au alergat spre ansamblul de megaliti pentru a le acorda acestora ajutor. Spre surpriza lor, inauntrul incintei nu au descoperit decat ramasitele corturilor si un foc care ardea mocnit. Cele cateva anchete demarate nu au reusit sa gaseasca nicio urma din petrecaretii hippy.

1.Satul care a disparut

Disparitia unei persoane poate fi pusa pe seama a diferite cauze explicabile. Insa disparitia fara urma unui sat cu peste 2 000 de persoane este un incident misterios din toate punctele de vedere. In noiembrie 1930, Joe Labelle, un negustor de blanuri, se indrepta spre o asezare a eschimosilor de pe tarmul Lacului Anjikuni din Nordul Canadei. Labelle era un obisnuit al satului compus din 2 000 de indivizi care se ocupau cu pescuitul, avand multi prieteni printre acesti eschimosi. Cand a sosit in sat a observat cu stupoare ca acesta era pustiu, toate cabanele erau lipsite de oameni in rest acolo erau haine, unelte, arme, blanuri si chiar hrana si proviziile erau neatinse. A descoperit astfel un foc aprins deasupra caruia se rumenea o bucata de carne. Labelle a anuntat pe loc autoritatile care au inteprins o ancheta fara rezultat…Autoritatile au descoperit totusi unele aspecte socante. Toti cainii de sanie ai eschimosilor murisera de foame si zaceau ingropati sub un strat gros de zapada, in timp ce cadavrele din cimitirul eschimos au fost dezgropate si orice ramasita umana disparuse.

Pietrele Dropa – adevar sau fictiune?

Stirea despre descoperirea la granita chinezo-tibetana a unor misterioase pietre cilindrice, acoperite de hieroglife necunoscute, care ar fi apartinut unei civilizatii de acum 12.000 ani, facea inconjurul lumii in anii ’30. In mod bizar, odata cu descifrarea scrierii enigmatice, totul avea sa fie trecut sub tacere. Nimeni nu mai recunoaste existenta lor, iar personajele implicate au disparut fara urma.


Primele mentiuni despre o ciudata rasa de oameni scunzi, nu mai inalti de 70-100 de centimetri au aparut pentru prima data in secolul al XIV-lea, atunci cand un aventurier englez, Sir John Mandeville, descria in jurnalul sau intalnirea cu asemenea fiinte. Misterioasele personaje, care ar fi trait in Asia, in apropierea Chinei, o zona putin cunoscuta majoritatii europenilor de atunci, starnisera indignarea povestitorului tocmai prin aspectul lor total diferit fata de normele general acceptate ale vremii. Mandeville descrie straniile creaturi ca avand dimensiuni extrem de reduse, asemanatoare unor copii, capul urias si o durata de viata de numai cativa ani. Dar cum relatari despre tari indepartate, populate de creaturi fanstatice, nu erau putine la acea vreme, nimeni nu a acordat importanta notelor lui John Mandeville.
Anul 1938 avea sa le readuca insa in atentia publicului, atunci cand o expeditie arheologica chineza, condusa de profesorul Chi Pu Tei, anunta o descoperire de senzatie. Avand ca obiectiv initial studierea grotelor artificiale din lantul muntos Bayan Kara-Ula, aflat la granita dintre China si Tibet, arheologii vor descoperi o serie de morminte care contineau scheletele unor hominizi dintr-o rasa necunoscuta. Nici una dintre fosile nu depasea inaltimea de 1,38 metri, iar oasele acestora, extrem de subtiri, pareau sa sustina cranii disproportionat de mari.
Initial s-a crezut ca era vorba despre niste primate ciudate, cel mai probabil niste gorile de munte dintr-o specie nedescoperita, dar faptul ca acestea fusesera inmormantate nu putea decat sa adanceasca misterul. Adevarata descoperire avea insa sa o constituie un disc de piatra, incrustat cu semne minuscule, pe care cercetatorii il scot la iveala din apropierea mormintelor. Piatra cilindrica, cu un diametru de circa 25-30 de centimetri prezenta in centru o gaura perfect sferica, aspect care amintea mai mult de placile de patefon de la acea vreme.
Artefactul va fi trimis la Universitatea din Beijing, acolo unde i se va stabili vechimea, 12.000 de ani. Timp de doua decenii, alte peste 700 de discuri vor fi descoperite in pesterile din Bayan Kara-Ula, fara ca cineva sa poate descifra inscriptiile misterioase. Si totusi, in 1958, unul dintre cercetatorii chinezi care se ocupa cu studierea inscrisurilor neobisnuite, profesorul Tum Um Nui, anunta decriptarea unui mesaj socant. In ciuda oficialitatilor care ii interzic publicarea rezultatelor, acesta va face publica traducerea textelor. Se pare ca discurile de piatra relatau povestea unei nave venite din spatiu, care s-ar fi prabusit in muntii Himalaya cu mult timp in urma. Vanati initial de triburile locale, supravietuitorii accidentului, care se autodenumeau Dropa, ar fi ajuns, intr-un final, sa convetuiasca pasnic cu acestea.
Fosilele descoperite in pesterile din Bayan Kara-Ula nu ar fi fost altceva decat urmasii ipoteticei rase.
Rezultatul va fi primit cu scepticism de catre oamenii de stiinta chinezi, iar profesorul Tsum Um Nui va fi ridiculizat pentru avansarea unor asemenea teorii fantastice. Ele vor avea insa ecou in Rusia, acolo unde cercetatorii rusi vor analiza compozitia chimica a cilindrelor preistorice. Acestia vor descoperi cu surprindere ca artefactele aveau o concentratie ridicata de cobalt si alte metale grele. Mai mult, discurile de piatra rezonau atunci cand erau expuse la frecvente ridicate, ca si cum ar fi fost incarcate electric.

Misterul din jurul pietrelor
Din acest moment, orice alta incercare de a studia pietrele cilindrice a fost imposibila. Dupa imensul scandal starnit in jurul lor, misterioasele artefacte au disparut fara urma. Oficialiatile le-au negat existenta, pretinzand ca totul nu este decat o inscenare grosolana, in timp ce oamenii de stiinta chinezi sustin ca discurile Dropa nu ar fi ajuns niciodata, in cazul in care ar fi existat, la Universtatea din Beijing.
Enigma se adanceste si mai mult cu cat orice referire la profesorul Tsum Um Nui pare sa fi disparut din arhivele universitatii la care ar fi lucrat. Oficial, omul de stiinta nu a existat niciodata. Cu toate acestea, profesorul pare sa fi emigrat in Japonia in timpul Revolutiei culturale chineze din anii ’60, acolo unde si-a petrecut ultimii ani din viata intr-un anonimat total.
Pe de alta parte, scepticii sustin ca si daca lingvistul chinez ar fi existat, ar fi fost imposibil ca un singur om, fara o reputatie solida in domeniu, sa poata traduce niste texte fara corespondent in alta limba cunoscuta. De obicei, astfel de procese dureaza decenii intregi si necesita munca unor echipe vaste de cercetatori.
In ciuda fotografiilor si a articolelor de presa care au aparut de-a lungul anilor, povestea discurilor Dropa nu parea sa fie mai mult decat o gluma proasta. Si totusi, in 1995 autoritatile chineze socau din nou. Acestea confirmau descoperirea in regiunea Sichuan a unui trib necunoscut din care faceau parte circa 120 de indivizi. Nici unul dintre membrii tribului nu depasea inaltimea de 115 centimetri. Satul este situat la cateva sute de kilometri distanta de masivul Bayan Kara-Ula iar accesul strainilor in zona a fost complet interzis.

Enigma Tunguska sau... un OZN a salvat omenirea?

Siberia, regiunea Krasnoiarsk, 30 iunie 1908, ora 7 si 40 de minute. Un ciudat obiect tubular inconjurat de o lumina orbitoare isi face aparitia pe cer. Numai cateva secunde mai tarziu acesta se prabuseste cu un suierat asurzitor in padurea siberiana. Impactul a fost atat de puternic incat a produs cutremure de peste 5 grade pe scara Richter pe o raza de circa 1000 de kilometri. Avusese loc fenomenul Tunguska.
Martorii oculari spun ca explozia a fost insotita de flacari uriase, iar incendiile care au urmat au durat zile in sir. Unda de soc a facut inconjurul pamantului si fenomene misterioase au inceput sa aiba loc la scurt timp dupa aceea. Intregul continent asiatic a fost udat de ploi negre nemaivazute iar cerul a fost acoperit de nori argintii care emiteau o lumina stranie. Nopti luminoase au fost semnalate pana in Europa fara ca cineva sa poate explica incredibilul eveniment. S-a estimat ca daca impactul ar fi avut loc doar cateva ore mai tarziu, orasul Sankt Petersburg ar fi fost, pur si simplu, ras de pe harta.
In ciuda fenomenelor enigmatice care avusesera loc, nimeni nu se incumetase sa cerceteze locul cu pricina. Asta pana in 1921, atunci cand Leonid Kulik, un cercetator rus, a intreprins prima expeditie in regiunea Tunguska, in speranta de a descoperi urmele craterului a ceea ce mai toti oamenii de stiinta credeau ca a fost un meteorit. Conform calculelor lui Kulik, impactul ar fi fost produs de unul dintre cele mai mari corpuri ceresti care ar fi lovit vreodata pamantul. El chiar reuseste sa schiteze presupusul obiect si incearca sa convinga noul guvern sovietic sa finanteze o expeditie care sa porneasca in cautarea imensului bloc de fier de origine extraterestra.
Pretextand ca descoperirea unei asemenea cantitati de fier ar putea revigora economia nationala, cercetatorul primeste fondurile pentru cea de a doua expeditie care va avea loc in 1927. Cu toate acestea, in loc sa faca lumina in cazul Tunguska, calatoria avea sa adanceasca si mai mult misterul. Spre mare supriza a lui Kulik, niciun crater nu a fost descoperit. In schimb, pe o raza de peste 35 de kilometri copacii carbonizati fusesera culcati la pamant de explozia puternica ce avusese loc cu 19 ani inainte. Fapt si mai curios, in locul in care se credea ca avusese loc impactul, copacii ramasesera in picioare asemeni unor stalpi de telegraf. Nici incercarea de a gasi fragmente meteorice nu s-a soldat cu vreun rezultat. Meteoritul, pur si simplu, nu exista.
Lumea stiintifica se simtea neputincioasa si nu putea decat sa speculeze pe marginea bizarului fenomen. Doi cercetatori rusi avanseaza o noua idee, diferita de cea a lui Kulik, conform careia obiectul care a lovit Siberia nu ar fi fost un meteorit ci o cometa alcatuita din gheata si praf cosmic, fapt ce ar explica lipsa craterului si a urmelor metalice din regiune.
Explicatia nu este insa in masura sa acopere si celelate evenimente ciudate care au urmat impactului, cum ar fi unda de soc si cutremurulele puternice. Nici ipoteza meteoritului care ar fi explodat inainte de a lovi solul nu este in masura sa multumeasca oamenii de stiinta. Lipseau, pur si simplu, dovezile materiale.
Expeditiile care au urmat in anii 50-60 au scos la lumina sfere microscopice de sticla ce contineau mari cantitati de nichel si iridiu, fapt ce avea sa conduca la ideea ca originea lor ar fi una extraterestra. Ceea ce dusese la aparitia lor era insa un mister, iar teoriile tindeau sa mearga mai degraba catre pseudo-stiinta. Prabusirea unui OZN, antimaterie sau gauri negre au fost doar cateva dintre ipotezele lansate in presa vremii.
Studiile asupra efectelor bombelor atomice de la Hiroshima si Nagasaki aveau sa adanceasca si mai mult misterul Tunguska, atunci cand Aleksandr Kazantev, om de stiinta rus, descoperea similitudini intre cele doua evenimente: norii luminosi, ploaia neagra si padurea de stalpi de telegraf. Dar cum era posibil ca o explozie nucleara sa aiba loc in 1908? Probele prelevate din solul si vegetatia din zona dovedeau fara putinta de tagada ca nu exista nicio urma de radiatie. Chiar daca adeptii teoriei atomice isi sustineau opiniile si prin misterioasa epidemie care lovise majoritatea persoanelor aflata la mai putin de 100 de kilometri de explozie, si care se manifesta prin aparitia unor rani purulente, medicii rusi puneau totul pe seama variolei care afecta localnicii cu mult inainte de fenomenul Tunguska.
Controversele nu au incetat nici astazi. Daca majoritatea savantilor rusi inclina sa creada ca a fost vorba de o cometa, oamenii de stiinta americani sunt de parere ca vinovatul este un asteroid. Argumente exista de ambele parti, dar nici una dintre teorii nu poate fi general acceptata. La inceput de secol XXI, evenimentul care a creat stupoare in 1908 este inca invaluit in mister.

Un OZN a salvat omenirea de la disparitie?

Nu este scenariul unui film SF de la Hollywood ci pura realitate, sustine dr. Yuri Labvin, presedintele Fundatiei Tunguska. Acesta a afirmat ca misterioasa explozie din 1908, care a avut loc in Tunguska, s-a produs datorita unei nave spatiale extraterestre care s-a ciocnit intentionat cu un meteorit urias pentru a salva Pamantul de la pieire.
Rezultatul impactului a fost ceea ce azi denumim fenomenul Tunguska, o intamplare care nu a putut fi explicata pe deplin nici pana in ziua de astazi. La 30 iunie 1908, o explozie uriasa, cu o forta estimata la 15 megatone, a culcat la pamant peste 80 de milioane de copaci si a pustiit o suprafata de aproximativ 160 de kilometri patrati. Cercetarile ulterioare au demonstrat un fapt socant, acela ca nu a existat niciun crater care sa sustina teoria impactului cu un meteorit. Cei mai multi oameni de stiinta au sustinut ca fenomenul a fost produs de explozia unui corp celest chiar inainte de prabusirea acestuia pe suprafata terestra, ipoteza care a ramas singura explicatie plauzibila a incidentului. La fata locului, cercetatorii rusi au identificat mai multe cristale minuscule, prezenta acestora neputand fi explicata pana astazi.
Yuri Labvin este convins insa ca fragmentele de cristal reprezinta ramasitele unui tablou de comanda aflat pe nava extraterestra care s-a ciocnit intentionat cu corpul ceresc pentru a salva Pamantul. „Nu exista pe Terra o tehnologie care sa ne permita realizarea unor astfel de cristale. De altfel, am descoperit in Tunguska silicat de fier intr-o forma care nu poate fi reprodusa pe Pamant. Astfel de materiale pot fi produse doar in spatiu”, concluzioneaza cercetatorul rus.

ROMANIA PARANORMAL - LOCURI MISTERIOASE I

Adevarata pestera a lui Zamolxis?...Sinca Veche si enigmele bisericii din stanca...sfere de lumina stralucitoare

LOCURI MISTERIOASE

Uitate pe nedrept, trecute sub tacere de dezinteresul majoritatii cercetatorilor, pe teritoriul Romaniei exista nenumarate zone unde realitatea este invinsa de paranormal si unde taramurile se contopesc in soapte de legende, mistere si povesti incredibile. O parte a acestora sunt amintite mai jos. Ordinea in care sunt prezentate este absolut intamplatoare, nu am incercat sa alcatuiesc un top. La urma urmei, nu exista termen de comparatie intre locurile tainice cu care a fost binecuvantat sau blestemat pamantul romanesc.

POLOVRAGI - ADEVARATA PESTERA A LUI ZAMOLXIS ?

Pe malul Oltetului, intr-o ambianta de vis, in mijlocul naturii ne priveste ochiul negru al unei pesteri in care a fiintat odinioara insusi Zamolxis, Zeul-Om atat de iubit de daci. Numita printre altele, pestera lui Zamolxis, Pestera lui Pahomie sau Pestera Polovragi, formatiunea carstica din muntii Olteniei ascunde taine nebanuite. Profesorul Nicolae Simionescu dezvaluie o parte din denumirea de Polovragi, sugerand ca se trage din existenta unei campii “Poleo” unde se adunau vracii si initiatii dacilor. Ermitii daci erau capabili sa vindece toate bolile vremurilor cu ajutorul plantei magice numita Polovraga, planta disparuta in zilele noastre. Polovragi este, de asemenea, pestera descrisa de Mihai Eminescu in poemul “Memento mori”.

Conform legendelor, Zamolxis era detinator al unor puteri uluitoare, fiind capabil sa-si schimbe dupa dorinta infatisarea din tanar in batran. Prin pestera Polovragi, zeul suprem al geto-dacilor intra in adancuri pentru a iesi peste munti la cetatea Sarmizegetusei. Cand speologii au cercetat pestera in premiera, acum circa 100 de ani, au fost uluiti sa descopere urme de picioare umane incaltate, vechi de 2.000 de ani, fara indoiala urme de daci.

Zvonurile despre comorile dacice ascunse in Polovragi au atras sumedenie de rauvoitori si aventurieri lacomi. Toti acestia au avut parte de morti tragice in incercarile lor nesabuite de a tulbura linistea locului. Se spune ca blestemul lui Zamolxis inca vegheaza locul . Stau marturie zecile de cazuri, povestite in popor, despre ciobani carora le-au disparut oile, vacari care au ramas fara vacile din fata ochilor, nuntasi carora le disparea de pe mese bautura si mancarea - lasandu-i muti de spaima si bolnavi de nebunie.

Entuziastii fenomenelor paranormale numesc zona “Triunghiul Bermudelor din Oltenia". O intamplare demna de retinut este acea care vizeaza cunoscutul obicei al lui Tudor Valdimirescu de a reveni pentru rugaciune in preajma zidurilor Manastirii Polovragi. O iscalitura a sa ramasa in manastire se adauga variantei neoficiale in care o sosie a sa ar fi fost ucisa de eteristi, pe cand Domnul Tudor, un initiat al vremii, a ramasa in manastire pentru a trai deghizat in calugar pana la sfarsitul vietii.

SINCA VECHE SI ENIGMELE BISERICII DIN STANCA

Situat in frumoasa Tara a Fagarasului, Sinca Veche este un fascinant si stravechi sat romanesc care a avut candva patru biserici, trei de lemn si una din piatra; in prezent pastrandu-se doar biserica de piatra, care este si cea mai veche. Aceasta a fost construita pe locul unui strabun loc sacru despre care cercetatorii spun ca are o vechime uluitoare de circa 7.000 de ani. Cu toate ca exista numeroase voci care afirma ca biserica a fost unul dintre primele locuri de cult crestin din Dacia, o parte a specialistilor atrage atentia asupra inscriptiilor ne-crestine de pe unul dintre peretii altarului. Conform preotului Silvestru Popovici din Sinca Veche, acest perete face parte din biserica interioara, din pestera, care a fost in mare parte distrusa de catre cei care au sapat de-a lungul veacurilor in cautare de comori.

Incarcatura subtila a acestui loc se manifesta uneori prin aparitii inexplicabile de sfere de lumina, cruci si semne stranii. Pe unul dintre pereti se mai poate observa o sculptura a unui cap de dac cu barba, plete si cusma. Zona mai este celebra in randul initiatilor deoarece aici, in prejma marilor sarbatori religioase, unii oameni spun ca aud coruri care canta cantece de o frumusete nelumeasca. Toti cei care au auzit corul din alta lume au fost frapati de faptul ca, desi muzica parea bisericeasca, iar cuvintele se auzeau clar, nu reuseau sa retina sensul lor. Termenii nu sunau romaneste si totusi nu pareau straini de limba romana arhaica. Sa fi fost cantece in limba daca?

Despre sacralitatea acestui loc vorbesc numeroase intamplari, precum povestea lui Gheorghe Moldovan, un localnic urmarit de Securitate in anul 1953 pentru colaborare cu Rezistenta Anticomunista din Fagaras. Moldovan viseaza niste fiinte de lumina care-l avertizeaza si-l sfatuiesc unde sa se ascunda pentru a nu fi gasit. 43 de ani mai tarziu, in 1996, reporterul TVR Lucian Babeanu a intrat in pestera dorind sa traga cateva cadre si cu aceasta pentru o emisiune cand, spre stupoarea cameramanului, camera video a inceput sa porneasca si sa se opreasca singura, neraspunzand la comenzi. Crezand ca aparatul de filmat este defect, echipa a parasit pestera, iar in studiouri, cand au vizionat ceea ce se inregistrase, au avut surpriza sa observe sfere de lumina stralucitoare care roiau in adancul bisericii…

Opt artefacte inexplicabile

Din cand in cand, arheologii fac descoperiri uluitoare, care dezvaluie faptul ca una sau alta dintre civilizatiile stravechi foloseau uzual instrumente sau tehnologii „inventate“ in secolul XX. Iata cateva artefacte care, conform cronologiei unanim acceptate, nu ar fi avut cum sa existe inainte de a… exista.

1. COMPUTERUL ANTIKYTHERA, un procesor de 2.085 de ani

In anul 1900, resturile unui bizar instrument mecanic au fost recuperate de pe epava unei corabii antice, esuata la cativa kilometri de insula Creta. Artefactul consta intr-un complicat sistem de roti de bronz (trei s-au pastrat pana astazi) si cadrane de sticla fixate intr-un cadru de lemn. Analiza cu raze X a relevat faptul ca instrumentul fusese creat in anul 80 i.Hr., iar reconstituirea sa i-a dezvaluit functionalitatea – aceea de veritabil „computer“ astronomic, care putea indica, in functie de ora si de zi, pozitia exacta a Soarelui, a Lunii si a tuturor planetelor din sistemul solar. Desi se stie ca grecii erau buni astronomi, nici o informatie de ordin istoric pastrata de la ei nu semnaleaza existenta unei masinarii atat de sofisticate.

2. AVIONUL EGIPTEAN, un Concorde la anul 200 i.Hr.

In anul 1898, intr-un mormant din Saqqara, Egipt, un explorator descoperea o ciudata macheta din lemn a unui obiect cu aripi. Cum la acea vreme avionul nu fusese inventat, cercetatorii au considerat artefactul drept reprezentarea unei pasari si l-au facut „uitat“ intr-un muzeu din Cairo. In 1972, arheologul Kalil Messiha a dat intamplator peste macheta si a ramas socat de formele sale aerodinamice si de curbura aripilor, identica celei a unui avion Concorde. In plus, Messiha a facut legatura intre aceasta macheta si mai multe schite ciudate descoperite tot la Saqqara, ajungand la concluzia ca egiptenii planuiau, inca din secolul al II-lea i.Hr., construirea unui obiect zburator.

3. CRANIUL MITCHELL-HEDGES, sculptura maiasa cu laser

Acest craniu de cristal a fost modelat de maiasi in urma cu aproximativ 1.000 de ani. Analize complexe, efectuate de catre cercetatorii de la laboratoarele Hewlett Packard din California, arata ca artefactul a fost cioplit cu mare migala in sensul invers al axei naturale a cristalului – operatie imposibil de realizat fara ajutorul razelor laser. In plus, craniul are proprietati optice uluitoare, lumina focalizandu-se dinspre ceafa catre orbite. Unui sculptor din ziua de azi i-ar fi imposibil sa creeze acest efect in lipsa realizarii prealabile a unui model 3D al sculpturii, pe care sa-l urmeze, apoi, la micrometru, in manopera.

4. CIOCANUL LONDONEZ, unealta de dinaintea istoriei

Acest ciocan din fier cu coada de lemn a fost descoperit de o echipa de arheologii americani si britanici in 1936, pe un santier arheologic de la marginea Londrei (Kimball County, Nebraska, SUA). Unealta era incastrata intr-o roca veche de 400 de milioane de ani, iar testele efectuate asupra sa au relevat faptul ca a fost faurita in urma cu 500 de milioane de ani. De mentionat ca fierul ciocanului este mult mai pur decat oricare alt fier produs prin tehnologiile moderne.

5. HARTA LUI PIRI RE’IS, Pamantul turcului

Piri Re’is a fost un marinar turc care, in 1513, a desenat o harta a Africii, a Americilor si a Antarcticii. In 1929, cand a fost regasita, harta turcului a facut mare valva: oficial, Antarctica fusese descoperita abia in 1818. Ceea ce este si mai bizar la aceasta harta este faptul ca Piri Re’is – dupa cum dovedesc reconstituiri de ultima ora – a cartografiat fidel Antarctica asa cum arata aceasta inainte de a fi acoperita de zapada. Mai precis, in urma cu 6.000 de ani.

6. DESENELE DE LA NAZCA, un balon cu indieni,acum 2.000 de ani

Desenele au fost descoperite in anul 1930, cand aviatia SUA a inaugurat doua linii comerciale care survolau pampa peruana. Se pare ca acestea au fost realizate in perioada de inflorire a civilizatiei Nazca (300 i.Hr. - 600 d.Hr). Acoperind o suprafata de 450 de kilometri patrati, desenele de la Nazca infatiseaza diverse plante si animale. Cele mai mari reprezentari ajung la 200 de metri lungime. Printre acestea, apar si unele figuri ciudate, numite de cercetatori geoglife. In vreme ce comunitatea stiintifica este rezervata in privinta utilizarii geoglifelor, unii entuziasti afirma ca ele ar fi harti astronomice sau puncte de reper pentru OZN-uri (teorie speculata si in filmul “Semne” din 2002). Indiferent la ce au folosit, desenele de la Nazca n-ar fi putut fi realizate decat printr-o coordonare venita de foarte sus, cel mai probabil din balon (care, la vremea respectiva, evident, nu era „inventat“).

7. ORASUL NAN MADOL, misterioasa asezarea de pe reciful de corali

Datarea cu carbon-14 arata ca orasul Nan Madol a fost construit intre anii 200 i.Hr.- 800 d.Hr., pe un recif de corali din Micronezia, din aproximativ 250 milioane de tone de blocuri bazaltice. Asezarea se intindea pe o suprafata de aproximativ 18 kilometri patrati si era formata din peste 100 de insulite artificiale unite prin viaducte. Nimeni nu poate explica felul cum au fost transportate acolo blocurile de bazalt si nici cum a fost construit orasul. Pentru ridicarea lui Nan Madol, azi ar fi nevoie de zeci de macarale gigantice.

8. ZIDURILE SACSAYHUAMAN, precizie incasa de secol XX

3 ziduri concentrice, lungi de 360 de metri si inalte de sase, au fost construite, in secolul al XVI-lea, in jurul fortaretei incase Sacsayhuaman din Cuzco, Peru. Ele au fost ridicate din imensi bolovani de calcar, cantarind aproximativ 300 de tone fiecare. Incasii nu au folosit mortar pentru a fixa bolovanii, dar acestia sunt atat de bine asezati unul peste altul, incat nu se poate strecura intre ei nici macar o lama de cutit. Cum au reusit incasii sa construiasca un asemenea ansamblu cu tehnologiile secolului al XVI-lea ramane un mister.

Apele mistice din China

Legenda spune ca intr-unele si-au scapat zeitele cerului sulemenelile, iar in altele au inotat sirenele.

Rezervatia Naturala Jiuzhaigou

Aceasta este cealalta China. Sus, in muntii din provincia Sichuan, Rezervatia Naturala Jiuzhaigou adaposteste plante si animale rare, iar milioane de vizitatori descopera apele reci, curate, cu nuante de safir si smarald, departe de expansiunea industriala, care, mai la vale, acapareaza terenuri si vieti. Jiuzhaigou inseamna "valea celor noua sate", caci odinioara erau noua, dar altele sunt cifrele care conteaza acum. Iazurile cristaline lucesc printre ceturi si legende.


Vreo 80 de hoteluri sunt grupate compact la gura unei vai in forma de Y, lunga de 30 de km, in Muntii Min, din China Centrala, unde 280 de autobuze asteapta sa-i transporte pe cei circa 18.000 de vizitatori pe un incantator traseu, pe langa o salba de lacuri serpuitoare pline de flori colorate si de cascade rasfirate pe sub versanti acoperiti cu paduri de artar, molid sau bambus, prin care se mai vad urmele vechilor alunecari de teren. Daca norii o ingaduie, e vorba de numai 40 de minute de zbor din impaduritul Chengdu, in provincia Sichuan, punct de plecare spre alte obiective turistice din care a germinat civilizatia chineza acum 3.000 de ani.

Vazduhul rasuna de muzica apelor cand ploile de primavara inunda Valea Rize, rostogolindu-se in cataracte largi dintr-un lac intr-altul. Cu o inaltime de sapte metri, Cascada Sagetii de Bambus se intinde pe 150 de metri.

Micile lacuri si paraiele acoperite de ierburi sunt inconjurate de promenade din lemn, iar autobuzele opresc pentru a le permite grupurilor de turisti sa hoinareasca dupa pofta inimii. Mai apoi, acestia stau la coada la un alt autobuz, care ii duce mai departe.

Ghetarii au sculptat cele doua vai care se unesc in Valea Shuzheng - Zechawa si Rize, care urca pana la circa 3.000 de metri - cu pereti care-i descurajeaza pe cataratorii amatori, dar nu suficient de abrupti pentru a-ti abate privirea de la extraordinara frumusete calcaroasa a paraielor de dedesubt.

Geologia acestei parti a Podisului Tibet e un fund de mare, astfel incat calcarul, dizolvandu-se, le da apelor culoare de smarald sau peruzea, in functie de lumina, sau intensifica azurul reflectat al cerului. Avalansele ce au blocat paraiele au format lacuri, dar legenda spune ca intr-unele si-au scapat zeitele cerului sulemenelile, iar in altele au inotat sirenele.

Pacea diminetii reflecta cerul si pamantul, colorate de depunerile minerale si plantele acvatice din Lacul celor Cinci Flori. Chinezii spun ca peisajul este magic: Nimic sub soare - spun ei - nu se compara cu Jiuzhaigou.

Orasul Interzis - centrul Chinei imperiale

Gugong, sau Orasul Interzis, este situat in centrul Beijingului, la nord de renumita Piata Tiananmen. Turistii, incantati de minunatiile Palatului Imperial, patrund de regula prin poarta din sud si ies prin cea din nord, dupa un tur complet prin fostul centru cultural si administrativ al fostului imperiu chinez. Cursele de autobuz sunt regulate, iar legaturile cu celelelte puncte de atractie turistica din capitala chineza sunt excelente.

Gugong, sau Orasul Interzis, este situat in centrul Beijingului, la nord de renumita Piata Tiananmen. Turistii, incantati de minunatiile Palatului Imperial, patrund de regula prin poarta din sud si ies prin cea din nord, dupa un tur complet prin fostul centru cultural si administrativ al fostului imperiu chinez. Cursele de autobuz sunt regulate, iar legaturile cu celelelte puncte de atractie turistica din capitala chineza sunt excelente.
Despartit de restul lumii printr-un zid extrem de inalt rosu ca focul si interzis tuturor muritorilor de rand, Orasul Interzis din centrul capitalei chinze, este un oras in oras. Acesta a fost centrul imperiului chinez, iar pentru ei, centrul lumii. Dinastiile Ming si Qing au condus destinele imperiului din spatele acestor ziduri.

Istoria Beijingului ca spatiu locuit este imemoriala si se pierde in negura timpurilor. In schimb, cea a Orasului Interzis este clar definita de insasi amplasarea cladirilor. Centrul Inperial este ctitoria impratului Yongle din dinastia Ming, care si-a stramutat aici capitala de la Nanking, in 1420.

Complexul imperial a necesitat o munca titanica pentru a satisface necesitatile majestatii sale. In 1644, Orasul Interzis a fost jefuit de catre manciurieni la caderea dinastiei Ming. Dar imparatii Manciuriei din dinastia Qing, l-au refacut dupa ce s-au instalat in Tronul Dragonului, aducandu-i din nou gloria si opulenta de alta data.

Ba mai mult, la vechea stralucire, orbitoare pentru oamenii de rand, au fost adaugate alte minunate lacuri, temple, palate si gradini. In aceasta perioada, Orasul a ajuns la adevarata lui splendoare maiestuoasa.

Are forma unui patrat si este orientat pe o axa nord-sud. este inconjurat de un zid larg, de 10,4 metri inaltime. In interiorul zidurilor, palatele, portile, curtile interioare si gradinile sunt dispuse simetric.

Numarul total al camerelor se ridica la 9.000, care au fost ocupate in trecut de imparat si suita sa de doamne (mama, sotiile si concubinele) si de o intreaga armata de eunuci si slugi.

Exista un cod de legi, precis elaborat pentru fiecare activitate din viata de zi-cu-zi. Existau, de asemenea, eticheta si tabuurile, iar Orasul Interzis s-a transformat incetul cu incetul intr-o colivie aurita.

Toate cladirile importante sunt orientate catre sud, ceea ce ar putea insemna o negare a puterii fortelor ostile si supranaturale din nord (mongolii si vanturile reci dinspre Siberia). Pana si intrarea dinspre sud, numita Poarta Meridian (Wumen), a capatat o insemnateta deosebita. Aici imparatul isi trecea in revista trupele. Exista aici pe vremuri o curte transversala strabatuta de un izvor, Raul de Aur, care este taiat de cinci poduri, toate din marmura. Podurile sunt reprezentarile celor cinci vituti.

Acestea conduceau la Poarta Supremei Armonii, dimcolo de care se afla o curte larga care a fost conceputa de asa natura incat sa ofere adapost pentru 20.000 de oameni. In partea opusa a curtii, veti vedea cea mai inalta cladire din Orasul Interzis, Sala Supremei Armonii. Aici trona imparatul cu fast imperial in timpul unor reuniuni de stat cu caracter deosebit.

In jurul lui planau nori de tamaie si furnicau un regiment de oficiali si demnitari in susurul discret si gentil al clopoteilor de aur. In continuare veti intalni inca doua sali de ceremonii: Sala Perfectei Armonii si Sala Conservatei Armonii.

Inspre nord se vad locuintele in care traiau imparatul si suita lui, de o marime ceva mai naturala. Aici se gasesc cele mai insemnate comori care au fost adunate de conducatorii statului de-a lungul vremurilor, printre care se gaseste o colectie de ceasuri si una de papusi frantuzesti.

Japonezii au pradat Orasul Interzis in anul 1937 si pana si garda nationala a luat multe bogatii cand a plecat pe insula Taiwan, in 1949.

Cea mai mare spioana din toate timpurile

Cea care avea sa devina cea mai cunoscuta spioana secolului XX s-a nascut in anul 1876 intr-un orasel din Olanda, cu numele de Margaretha Geertruida (M’Greet) Zelle. Era o exceptie exotica de la standardul de frumusete blonda cu ochi albastri din Olanda: bruneta, inalta si ochi caprui. La doar 18 ani, dupa ce tatal ei a dat faliment si mama ei a murit, s-a maritat cu un militar de cariera, Rudolph MacLeoud. Cei doi s-au intalnit in urma unui anunt matrimonial, care de fapt fusese publicat ca o gluma. Macleoud a acceptat totusi sa se intalneasca cu tanara M’Greet si cei doi s-au indragostit. Aici se pare ca a inceput atractia lui Mata Hari pentru barbatii in uniforma, a povestit ea mai tarziu.

MacLeoud nu era un sot despre care sa-i scrii mamei. In ciuda batailor si a aventurilor cu alte femei, M’Greet a ramas cu el si cuplul s-a mutat in Indiile Olandeze. M’greet nascuse deja un baietel, iar in localitatea Java unde se stabilisera mai nascuse o fetita. Baiatul a murit otravit in 1899, desi faptasul nu a fost niciodata gasit. Cuplul nu a suferit tragediei si Margaretha a divortat de Rudolph. Acesta din urma a pastrat custodia fetei lor. Margaretha s-a mai casatorit o data si a nascut o fetita, dar si aceasta a doua casatorie s-a terminat tot cu un divort.
Olandeza bruneta si oachesa s-a mutat la Paris unde a incercat sa lucreze ca model pentru pictori. Incepand cu 1905 a inceput sa fie cunoscuta drep dansatoare exotica prin excelenta, si in aceasta perioada a adoptat numele Mata Hari care inseamna “Mama de Dumnezeu” in sanskrita, sau “Ochi de Rasarit” in indiana. Femeia era o prezenta inedita in lumea mondena, prezentandu-se drept o printesa din Indonezia, initiata in arta dansurilor vedice. Era dezinhibata si provocotoare si nu ezita sa pozeze aproape sau complet goala.

A ajuns o celebritate internationala si ca atare ii era destul de usor sa calatoareasca in Europa intr-o perioada tensionata din punct de vedere politic si militar. Incepe o relatie ofiterul rus Vadim de Maslov. Patrunde astfel in lumea spionajului si a contraspionajului. Avand amanti cu functii si pozitii foarte intalte Mata hari putea obtine foarte usor informatii si le putea transmite la fel de simplu. In timpul Primului Razboi Mondial Mata Hari castigase o reputatie de curtezana a marilor lideri militari. Interogata de spionii britanici, a marturisit ca lucreaza pentru Serviciile Secrete Franceze, dar acest lucru nu a fost niciodata confirmat de francezi si nu se stie daca era o minciuna sau nu.
In 1917, un atasat german de la Madrid a comunicat superiorilor sai de la Berlin cat de utile erau informatiile transmise de un agent secret cunoscut doar dupa apelativul H21. Francezii au interceptat acest mesaj si au facut legatura intre H21 si Mata Hari, concluzionand ca sunt aceeasi persoana. Pe de alta parte informatiile trimise de H21 erau codate, dar intr-un cod care fusese deja tradus de catre spionii francezii, ceea ce istoricii considera ca este dovada ca Mata Hari de fapt era un agent dublu.

Cand aceasta a fost arestata in februarie 1917, Franta se afla intr-o situatie dramatica. Moralul era la pamant, tara suferisera pierderi incalculabile in resurse si vieti umane… era nevoie de un tap ispasitor. Acuzatorii lui Mata Hara au prezentat-o drept “cel mai periculos spion al epocii moderne, a carui activitate a dus la moartea a mii de oameni”. A fost gasita vinovata si executata in fata unui pluton in octombrie 1917. In anii ce au urmat procesului, s-a descoperit ca de fapt acuzarea nu avea decat probe circumstantiale.
Se spune ca in momentul mortii sale a fost extrem de calma si senina, crezand ca de fapt gloantele executorilor au fost inlocuite cu gloante oarbe, ca parte a unui plan secret de salvare care insa nu a reusit. Alt zvon arata ca Mata Hari ar fi flirtat cu cei care urmau sa o execute. Aceste zvonuri sunt cel mai probabil inventii ale presei vremii, intrigata de ideea unei femei spion care a platit pretul suprem pentru faptele ei. Fostul ei sot, Rudolph MacLeoud a declarat: “Orice ar fi facut in viata, nu merita asa ceva”.
Cert este ca Mata Hari a fost una dintre primele femei fatale ale secolului, ce avea sa provoace discutii si sa inspire artisti pentru decenii la rand. Popularitatea personajului se datoreaza si filmului Mata Hari din 1931, cu Greta Garbo in rolul principal. De atunci Mata Hari a aparut in carti, filme, jocuri de calculator, astfel incat adevarata Margaretha Zeele s-a pierdut undeva in oceanul de zvonuri si presupozitii, inlocuita de imaginea ideala a unei femei fatale.

21 decembrie 2012–Apocalipsa sau coincidenta? 1/2

Oracolele au prezis o apocalipsa care va avea loc in timpurile noastre, centrata in jurul anului 2012. Toate sugereaza ca ceva se va intampla in acea zi.

Chiar daca majoritatea au fost scrise in urma cu sute de ani, acuratetea lor intereseaza in mod special lumea moderna, deoarece previziunile apocaliptice pe care le contin se refera in mod special la perioada pe care noi o traim in prezent. Este o profetie sau doar o coincidenta?

Inapoi la mayasi

Maya a fost una dintre cele mai cunoscute civilizatii din Mezoamerica. Istoria maya cunoaste trei faze: perioada preclasica, care incepe in jurul anului 2600 i.Cr., clasica si postclasica, perioada care s-a incheiat cu cateva secole in urma, desi sunt voci care sustin ca populatia maya nu a disparut cu adevarat niciodata. Perioada cuprinsa intre anii 250 e.n. si 900 e.n., cunoscuta si sub numele de perioada clasica, avea sa insemne apogeul culturii mayase. Domeniile vaste pe care acestia le ocupau, incluzand teritoriul actual al Mexicului, Guatemalei, nordul Belizelor si vestul Hondurasului, au contribuit la supravietuirea si perpetuarea acestei civilizatii pentru o lunga perioada de timp.

Desi nu mayasii au fost cei care au pus bazele astrologiei, epigrafiei, scrisului sau sistemelor calendaristice, ci le-au preluat de la o puternica civilizatie antecesoare, olmecii, aceste stiinte au fost desavarsite de catre mayasi. Nici cunostintele de arhitectura si inginerie nu le erau straine. Marturie a acestui fapt stau constructiile care le-au supravietuit timp de secole: arhitectura ceremoniala, incluzand piramide care serveau drept temple, palate si observatoare astronomice, rezervoare subterane in care colectau si pastrau apa de ploaie, toate construite fara ajutorul uneltelor de metal. In jurul anului 300 e.n., mayasii au adoptat un sistem de conducere ierarhic, condus de regi si de nobili. Civilizatia s-a dezvoltat intr-un regat foarte bine structurat in timpul perioadei clasice. Societatea lor era formata din mai multe state independente, fiecare dintre ele avand atat o societate agricola rurala, cat si intinse localitati urbane, construite in jurul lacasurilor de cult. Declinul a inceput dupa anul 900 e.n., cand, din motive inca ramase neintelese, mayasii din regiunile sudice si-au abandonat orasele. Ulterior, formatiunile nordice au fost integrate in civilizatia tolteca, ceea ce le-a prelungit existenta si cultura pana in jurul anului 1200. Cateva formatiuni periferice au continuat sa existe pana la venirea conquistadorilor, la inceputul secolului XVI.

Calendarul cel lung, la final

Conceptul de calendar mayas in sine este unul complex, asta deoarece nu exista doar unul, ci trei astfel de calendare. Primul dintre ele este calendarul religios, care are nevoie de 260 de zile pentru a completa un ciclu religios. Cel de-al doilea este cel solar, care are 365 de zile, numit Haab. Echivalentul a ceea ce cunostem noi in prezent a fi un an, insemna la mayasi echivalentul unui Tun, 20 de Tun inseamna un Katun, 20 de katun este echivalentul unui Baktun (aproape 400 de ani), iar 13 Baktun inseamna Marele Ciclu de 1 872 000 zile sau 5 200 de Tun, adica 5 125 de ani. Primele doua calendare erau folosite pentru a prezice influente care puteau schimba destinul, preziceri personale sau evenimente apropiate. Insa nici unul dintre ele nu contine teribila sentinta care da nastere unor dezbateri din ce in ce mai aprinse, pe masura ce momentul se apropie. Toate acestea sunt prevazute de un al treilea sistem, cel numit "Calendarul cel lung."

Calendarul gregorian, pe care il folosim in prezent, a fost introdus in Europa in 1582. Conform acestuia, Pamantul face o orbita completa in 365,25 de zile, cu o eroare de 0.0003 %, o masuratoare destul de exacta, avand in vedere ca a avut loc in urma cu 400 de ani. Calenadrul mayas este derivat din cel al predecesorilor lor, olmecii, a caror cultura dateaza cu 3000 de ani mai devreme. Acestia, fara a avea la indemana instrumentele secolului XVI european, au reusit sa aproximeze un an in 365,2420, deci cu o eroare de 0.0002 %, o masuratoare mult mai precisa si, mai ales, facuta mult mai devreme.

Oamenii de stiinta au incercat sa coreleze sistemul de numerotare al calendarului mayas cu calendarul gregorian, inca de la inceputul acestui secol. Aceasta corelatie, cunoscuta sub denumirea de corelatia GMT, a fost finalizata in 1950. Astfel, inceputul Marelui Ciclu sau ziua 0.0.0.0.0. ii corespunde datei de 11 august 3114 I.Cr. si se termina in 13.0.0.0.0 sau 21 decembrie 2012. De-a lungul decadelor ce au urmat, multe dezbateri s-au focusat pe gasirea corelatiei exacte dintre cele doua calendare. Majoritatea cercetatorilor din domeniu sunt de acord insa ca aceasta echivalare este cat se poate de exacta, ceea ce inseamna ca intr-adevar, sfarsitul calendarului maya corespunde datei de 21 decembrie 2012.

In 21 decembrie, in timpul solstitiului de iarna, o conjunctura planetara mai putin obisnuita va avea loc: Pamantul se va alinia cu Soarele, care se va afla in mijlocul ecuatorului galaxiei Caii Lactee, alcatuind ceea ce vechii maya numeau "Copacul sfant". Ciudata aliniere nu va fi brusca, ci este pregatita de cateva mii de ani, pentru a avea loc in data de 21 decembrie 2012, la ora 11:11 a.m. GMT. Conform credintei mayase, centrul galaxiei este uterul cosmic: loc al mortii, al transformarii, al regenerarii si al renasterii. Acest moment marcheaza finalul calendarului.

Perspectiva Evangheliilor Gnostice asupra religiei

Termenul de evanghelii gnostice se refera la o colectie de scrieri privitoare la invatamintele lui Isus, scrise in majoritate in secolul al II-lea al erei noastre.

Desi nu se incadreaza in canoanele bisericesti, acestea au starnit de-a lungul timpului interesul oamenilor de stiinta, cei care au adoptat si adaptat aceste invataturi neoficiale vietii lor cotidiene, de multe ori in detrimentul celor canonice. Andrew Bernhard subliniaza intr-una din cartile sale despre evangheliile non-canonice faptul ca acestea contin invataturile lui Isus, repovestirea lor sau episoade din viata acestuia.

Evangheliile “cunoasterii”

Repudiate de o mare parte a crestinilor si negasindu-si locul in randul scriiturilor bisericesti oficiale, invataturile gnostice au fost incadrate ca fiind scrieri aprocrife ale Noului Testament. Succesul de care se bucura acestea in ultimii ani se datoreaza unor controverse religioase, pornite in majoritate de la romanul lui Dan Brown, Codul lui Da Vinci. Popularitatea neasteptata pe care romanul a avut-o, si mai ales, controversele aprige care s-au nascut in urma publicarii lui, au trezit interesul publicului pentru acest domeniu. Romanului i-au urmat o serie de documentare si chiar filme de fictiune, menite sa pastreze viu interesul pasionatilor de acest subiect. Brusc, evangheliile gnostice au intrat in atentia publicului larg, facandu-si o intrare demna de interes pe scena vietii religioase.

Termenul de “gnosticism crestin” reprezinta o comunitate crestina timpurie, care credea ca salvarea sufletului inseamna renuntarea la lumea materiala prin intermediul revelatiei. Conform acestora, raspunsurile la intrebarile de natura spirituala ar trebui cautate inauntrul fiintei, nu in exteriorul ei.

Majoritatea Evengheliilor Gnostice au fost gasite accidental, unele dintre ele fiind conservate aproape in totalitate, altele fiind recuperate doar partial sau fragmentar. Anumite manuscrise au fost multiplicate, iar in prezent ne-au parvenit numai copiile, cum este si cazul Evangheliei dupa Maria. Manuscrisele de la Nag Hammadi au fost descoperite de catre doi fermieri, in decembrie 1945, si au fost numite dupa zona in care au fost adapostite timp de secole, in vreme ce alte evanghelii gnostice au fost gasite in perioade si locatii diferite.

Evanghelia dupa Maria

Evanghelia dupa Maria a fost recuperata ca parte a Codexului Akhmim si a vazut lumina tiparului pentru prima data in 1955. Aceasta a fost descoperita in anul 1896, intr-un codex de papirus, fiind incadrata in categoria cartilor apocrife. Desi termenul utilizat pentru a descrie acest manuscris este “evanghelie”, documentul nu reprezinta o evanghelie in sensul scolastic al cuvantului.

Akhmim Codex sau Papyrus Berolinesis 8502 pentru cercetatori, continea in momentul descoperirii sale inca trei texte apocrife. Toate cele patru documente erau redactate in limba copta. Ulterior, inca doua fragmente ale Evangheliei dupa Maria au mai fost descoperite, insa amandoua erau transcrise in limba greaca.
Dezbaterile asupra perioadei in care au fost scrise sau asupra limbii in care au fost redactate in original nu au intarziat sa apara. Teologul feminist Karen King este de parere ca evanghelia originala a fost scrisa undeva in a doua jumatate a celui de-al doilea secol. In acelasi timp, o alta cercetatoare, Esther De Boer, crede ca aceasta a fost scrisa mult mai devreme. Cele doua fragmente in limba greaca, datand din secolul III, au fost publicate in 1938 si 1983, iar cel scris in copta a fost tradus si publicat pentru prima data in 1955.

Insa cea mai mare controversa legata de aceasta evanghelie pierduta si gasita incepe chiar din titlu. Cercetatorii si istoricii au fost de acord, in general, ca este vorba despre o scriere apocrifa, insa au intampinat dificultati in a se pune de acord asupra persoanei la care se referea textul. Care Maria? Argumentele in favoarea Mariei Magdalena sunt numeroase, tinand cont de faptul ca statutul ei de discipol al lui Isus era recunoscut si de faptul ca ea a fost primul martor al Reinvierii. De asemenea, numele ei este pomenit in numeroase scrieri crestine timpurii. Se pare ca aceasta il acompania pe Isus in calatorii, iar Evanghelia dupa Matei o mentioneaza ca fiind unul dintre martorii crucificarii lui Isus. In Evanghelia dupa Ioan, Maria este primul martor al Invierii lui Isus.

In cuprinsul acestei scrieri, exista un episod in care Maria ia cuvantul in fata discipolilor, iar Petru o contrazice vehement pe motiv ca este femeie. Acelasi episod este mentionat in Evanghelia dupa Ioan si intr-un alt text apocrif, Pistis Sophia. In acest text, Maria este identificata fara niciun dubiu ca fiind Maria Magdalena. Chiar si scena finala din Evanghelia dupa Maria vine in sustinerea acestei teorii. Unul dintre apostoli sare in apararea femeii, spunandu-i lui Petru: “Sigur ca invatatorul o cunoaste mai bine. De aceea o iubeste pe ea mai mult decat pe noi.” Afirmatia apostolului este mentionata si in Evanghelia dupa Filip.Petru este ofensat de faptul ca Invatatorul a optat sa vorbeasca in secret cu o femeie despre viziuni, in loc sa faca acest lucru liber, in prezenta tuturor discipolilor. Acesta nu intelege de ce Isus o prefera pe Maria pentru a Ii interpreta invataturile, in locul altui discipol.

Alti istorici sunt de parere ca este vorba despre Fecioara Maria, ceea ce ar putea explica la fel de bine de ce Isus o iubea pe ea mai mult decat pe ceilalti discipoli. Cateva pasaje intalnite in evanghelii o indica tot pe Fecioara ca fiind discipolul aflat in competitie cu Petru.

Evanghelia dupa Iuda

In anii ‘70 , un papirus scris in limba copta a fost descoperit in apropierea localitatii Beni Masah, in Egipt. Datarea cu carbon il plaseaza in secolul II al erei noastre, iar majoritatea istoricilor ii recunosc vechimea, insa nu si autenticitatea scrierii. Desi evangheliile canonice au fost scrise de cei ale caror nume le poarta, ultimul text intrat in randul scrierilor gnostice nu a fost scris de Iuda, ci mai degraba de adeptii gnostici ai lui Isus. Descoperit in urma cu 30 de ani, manuscrisul a incaput in mana expertilor abia in anul 2005, intr-o stare mai mult decat deplorabila. Expertii au depus o munca titanica pentru a evita distrugerea a ceea ce a mai ramas din text. Conform cercetatorilor, manuscrisul original continea 31 de pagini scrise pe ambele parti. Cand a aparut pentru prima data pe piata, in 1999, acesta mai avea doar 13 pagini scrise pe ambele parti. S-a speculat ca paginile lipsa au fost indepartate deliberat, pentru a fi vandute pe piata neagra. Existenta unei Evanghelii a lui Iuda este mentionata in jurul anului 180 d.Hr. de catre episcopul Irineu din Lyon, care o include in randul textelor apocrife, negandu-i insa veridicitatea in cartea sa, “Despre erezii”.Prima traducere a fost efectuata in 2006 de catre National Geographic Society, care a creat ulterior si un documentar amplu pe aceasta tema.

In privinta episodului tradarii lui Isus, evangheliile canonice se afla in consens: Iuda este cel care l-a tradat pe Isus, predandu-L soldatilor romani contra unor arginti. Insa proaspat descoperita evanghelie vine sa aduca o noua perspectiva asupra acestui episod. Documentul descrie intreg episodul tradarii si mortii lui Isus, din perspectiva lui Iuda. Texul este o povestire gnostica a unui aranjament intre Iuda si Isus, in care primul trebuie sa-si vanda Invatatorul romanilor pentru ca sarcina Acestuia pe Pamant sa fie incheiata. In aceasta noua perspectiva, Iuda este reabilitat. El nu a facut decat sa asculte instructiunile Invatatorului, iar rolurile sunt inversate. Cel care era considerat pana acum tradator s-a dovedit a fi, de fapt, unealta vointei divine, si in acelasi timp, cel mai de incredere apostol al lui Isus. Fiul Domnului este cel care isi regizeaza aceasta iesire de pe scena istoriei, iar Iuda este catalizatorul. Insa nu numai ideea tradatorului care este, de fapt, apostolul ales, a iritat reprezentantii lumii crestine, ci si faptul ca se sugereaza ca Isus si-a orchestrat singur tradarea pentru a evada din propriul corp, din cauza ca se simtea captiv, nu pentru a mantui omenirea. O alta versiune asupra a doua evenimente de baza ale culturii crestine face ca acest nou aparut text sa fie vazut ca apartinand unor curente gnostice, conform carora corpul uman este o forma de inchisoare a spiritului, iar Iuda este cel care a ajutat spiritul lui Isus sa scape de aceste constrangeri fizice.

Spre deosbire de textele canonice, care nareaza fapte din ultimul an de viata a lui Isus (in Evanghelia dupa Ioan sunt ultimii trei ani) si despre nasterea Acestuia (in evangheliile dupa Luca si dupa Matei), Evanghelia dupa Iuda este scrisa sub forma unui dialog intre Invatator, Iuda si apostoli, fara a se incadra in contextul filozofic retoric. Acest gen era extrem de popular la inceputul crestinismului, in vreme ce singurele evanghelii scrise sub forma narativa sunt cele canonice. Ca si in scrierile canonice, in Evanghelia dupa Iuda se povesteste episodul in care Isus este arestat de catre soldatii romani, iar Iuda primeste de la acestia argintii. Insa, spre deosebire de primele, in acest text se insista pe rolul important pe care apostolul l-a jucat in implinirea menirii pe Pamant a Fiului Domnului. O alta diferenta semnificativa este data de faptul ca in Noul Testament, Iuda, macinat de remuscari, se spanzura de un copac, insa in evanghelie nu se specifica soarta pe care a avut-o acesta dupa arestarea lui Isus, desi este consemnata o viziune pe care Iuda o impartaseste Invatatorului, in care acesta vazuse cum ceilalti 11 apostoli il vor ucide aruncand cu pietre in el.

Maria, discipolul preferat al lui Isus, Petru, una dintre figurile cheie ale religiei crestine, un discipol invidios, Iuda tradatorul care nu era tradator, ci de fapt, un erou nedreptatit al carui sacrificiu nu a fost recunoscut nici astazi, toate aceste fapte continute in evangheliile gnostice au aruncat o umbra asupra textelor biblice canonice. Cat adevar si cata fantezie contin acestea?


Istoricii si-au vazut, astfel, toate teoriile date peste cap, prezenta europenilor in China in urma cu patru, trei sau doua milenii nefiind una la care sa se astepte cineva. Dovezile arheologice sustin insa ca o civilizatie caucaziana s-a dezvolvat si a disparut misterios in chiar inima Asiei, in ceea ce astazi este desertul Taklaman.

Ce mister ascund mumiile celtice din China?

Aparent, nu exista nicio legatura intre celtii din insulele britanice si vestul continentului european si stravechii locuitori ai Chinei. Si totusi, mai multe mumii, descoperite in vestul Chinei, sugereaza faptul ca in urma cu cel putin 3 milenii, cele doua popoare s-au intalnit in repetate randuri.

Testele ADN au demonstrat ca mumiile unui barbat, unui copil si a trei femei, apartin tribului Caledonilor, neam originar din centrul Scotiei. Misterul este cu atat mai mare cu cat mumiile au fost scoase la lumina, in 1978, in desertul Taklaman din regiunea Xinjiang din vestul Chinei (Taklaman se traduce in limba chineza prin "locul in care intri dar nu mai iesi niciodata"). Mumia barbatului, extrem de bine conservata, are parul roscat, obraji proeminenti, un nas lung si barba, nimic din ceea ce ar aminti de un asiatic. O alta mumie, descoperita in anii 80, la fel de bine prezervata, apartine unei femei care a trait in urma cu 4000 de ani, cu mai bine de 1000 de ani inaintea barbatului descoperit in acelasi desert. Aceasta mumie ne infatiseaza o femeie cu aspect european, cu ochi mari, par brun-roscat si numeroase desene faciale.

Misterul se adanceste odata cu descoperirea, in anul 1995, a unei alte mumii, asa numitul Om Yinpan, vechi de 2000 de ani, ce prezinta trasaturi caucaziene. Barbatul avea circa 2 metri inaltime, si purta o masca mortuara din aur, o straveche traditie greaca. In plus, acesta era blond, avea barba si purta podoabe tipic europene.